ODALISCĂ, odalisce, s. f. Sclavă în serviciul soțiilor sultanului; p. ext. cadână. – Din fr. odalisque.

odaliscă sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~sce / E: fr odalisque] 1 Femeie de serviciu în haremul unui sultan. 2 (Pex) Cadână.

ODALISCĂ, odalisce, s. f. Femeie de serviciu în haremul unui sultan; p. ext. cadână. – Din fr. odalisque.

ODALISCĂ, odalisce, s. f. Femeie de serviciu în haremul unui sultan; p. ext. cadînă. Ai gură de odaliscă, Radule! repeta colonelul Vardaru, de cîte ori Comșa amintea despre firea lui hotărîtă. C. PETRESCU, Î. I 13. Albe odalisce se cobor pe mare Pline de plăcere, din a lor serai. BOLINTINEANU, O. 100.

ODALISCĂ s.f. Sclavă care făcea serviciu în haremul unui sultan; (p. ext.) cadînă. [Pl. -ce. / < fr. odalisque, cf. tc. odalık].

ODALISCĂ s. f. sclavă în serviciul haremului unui sultan; (p. ext.) cadână. (< fr. odalisque)

ODALISCĂ ~ce f. înv. 1) Sclavă în serviciul femeilor din haremul turcesc; cadână. 2) Femeie din haremul turcesc. 3) Soție de turc; cadână. /<fr. odalisque

odaliscă f. femeie din haremul Sultanului.

*odalíscă f., pl. e (fr. odalisque, îld. *odalique, d. turc. odalyk, fată în casă, concubină, d. oda, odaĭe. V. odalîc). Servitoare a cadînelor în harem. Pin est. Femeĭe din harem.

odaliscă s. f., g.-d. art. odaliscei; pl. odalisce

odaliscă s. f., g.-d. art. odaliscei; pl. odalisce

odaliscă s. f., g.-d. art. odaliscei; pl. odalisce

odaliscă, -ște.

ODALISCĂ s. v. cadână.

ODALISCĂ s. cadînă. (~ într-un harem.)