O definiție pentru ocărire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCĂRI vb. IV v. ocărî.

Intrare: ocărire
ocărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocărire
  • ocărirea
plural
  • ocăriri
  • ocăririle
genitiv-dativ singular
  • ocăriri
  • ocăririi
plural
  • ocăriri
  • ocăririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocărî, ocărăscverb

  • 1. Batjocori, certa, dojeni, mustra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O să mă ocărască mătușa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 137. DLRLC
    • format_quote Baba scoase alte grăunțe, le aruncă, apoi prinse a ocărî găinile îndrăznețe și inima-i creștea de bucurie privindu-și vietățile. DUNĂREANU, CH. 71. DLRLC
    • format_quote Gazda a să înceapă... a ocărî pe bietul țigan bucătar. NEGRUZZI, S. I 239. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Se așeză pe scaun, ocărînd: nu ești bun de nimic, mă. STĂNOIU, C. I. 101. DLRLC
  • 2. A vorbi de rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pîra la unchiaș pe fiica lui și o tot ocăra. ISPIRESCU, E. 347. DLRLC
    • format_quote Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndește, Măcar cum mi-o ocărăște. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.