O definiție pentru ocărire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCĂRI vb. IV v. ocărî.
Intrare: ocărire
ocărire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ocărî, ocărăscverb
-
- O să mă ocărască mătușa mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 137. DLRLC
- Baba scoase alte grăunțe, le aruncă, apoi prinse a ocărî găinile îndrăznețe și inima-i creștea de bucurie privindu-și vietățile. DUNĂREANU, CH. 71. DLRLC
- Gazda a să înceapă... a ocărî pe bietul țigan bucătar. NEGRUZZI, S. I 239. DLRLC
- Se așeză pe scaun, ocărînd: nu ești bun de nimic, mă. STĂNOIU, C. I. 101. DLRLC
-
-
- Pîra la unchiaș pe fiica lui și o tot ocăra. ISPIRESCU, E. 347. DLRLC
- Nu-i ca fat-ardelenească, Măcar cine ce gîndește, Măcar cum mi-o ocărăște. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 31. DLRLC
-
etimologie:
- ocarjati DEX '98 DEX '09