ocular, ~ă [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu, ~ie snf / Pl: ~i, ~e / E: fr oculaire] 1 a Care se referă la ochi. 2 a Privitor la ochi. 3 a Al ochiului. 4 a (Îs) Martor ~ Persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. 5-7 a, snf (Lentilă sau) (grup de lentile ale unui instrument optic) care servește la observarea imaginii formate de obiectiv. corectat(ă)

OCULAR ², -Ă, oculari, -e, adj. Care se referă la ochi, al ochiului. În fiecare orbită se află cîte un glob ocular, care se poate mișca destul de liber. ANATOMIA 222. Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. Ce fel de martori oculari sinteți dumneavoastră care nu mai știți exact ce s-a petrecut acum doi ani? CAMIL PETRESCU, O. II 412. S-a scris,o relație pe larg despre cele întimplate de la 13 pînă la 19 sept. în București, de un martor ocular. GHICA, A. 643.

OCULAR, -Ă adj. Referitor la ochi, al ochiului. ◊ Martor ocular = persoană care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecîndu-se sub ochii săi; distanță oculară = distanță dintre centrele optice ale ochilor. // s.n. Lentilă a unei lunete, a unui microscop etc. care este așezată în partea unde se găsește ochiul observatorului. [Cf. fr. oculaire < lat. oculus – ochi].

OCULAR, -Ă I. adj. referitor la ochi. ♦ martor ~ = cel care poate depune mărturie pentru fapte pe care le-a văzut petrecându-se sub ochii săi. II. s. n. sistem optic al unei lunete, al unui microscop în partea unde se găsește ochiul observatorului. (< fr. oculaire, lat. ocularius)

OCULAR² ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic pentru ochi; de ochi. ◊ Martor ~ persoană care a fost de față, când s-a petrecut un fapt, un eveniment. /<fr. oculaire, lat. ocularius

ocular a. ce ține de ochiu: nerv ocular; martur ocular, cel ce însuș a văzut faptele ce povestește. ║ n. sticla pe care s’aplică ochiul, în opozițiune cu obiectivul.

*oculár, -ă adj. (lat. ocularius. V. ochelarĭ). De ochĭ, al ochĭuluĭ: nerv ocular. Martur ocular, care a văzut faptele despre care vorbește. S. n., pl. e. La ochene, sticla din partea ochĭuluĭ (în opoz. cu obĭectiv).

oculariu, ~ie snf vz ocular

ocular¹ adj. m., pl. oculari; f. oculară, pl. oculare

ocular¹ adj. m., pl. oculari; f. oculară, pl. oculare

ocular adj. m., pl. oculari; f. sg. oculară, pl. oculare