OCULAR, -Ă adj., s. n. și f. 1. Adj. Care se referă la ochi, privitori la ochi, al ochiului. Cf. ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w. Pasărea era bâtrînă, deoarece penajul pieptului era cȋt se poate de deschis, iar cununa grumazului la osul ocular era slabă și îngustă. linția, p. ii, 285. ◊ Martor ocular = persoană care a văzut cum s-a petrecut un fapt. Cf. negulici. S-a scris o relație pe larg despre cele ȋntîmplate de la 13 pînă la 19 sept. în București, de un martor ocular. ghica, a. 643. O traducem aci din literă în literă, precum ȋn tribunaluri se înregistrează fără nici o schimbare depunerile unui martur ocular. hasdeu, i. v. 200, cf. id. i. c. i, 14, ddrf, șăineanu, barcianu. El își încheie povestirea arătînd că și-a alcătuit-o după spusele marturilor oculari. iorga, l. i, 489. Ce fel de martori oculari sînteți dumneavoastră care nu mai știți exact ce s-a petrecut acum doi ani? camil petrescu, o. II, 412. 2. Adj., s. n. și f. (Lentilă sau grup de lentile ale unui instrument optic) Care servește la observarea imaginii formate de obiectiv. Cf. stamati, f. 87. Microscopul... se compune de doă lentilii: lentilia obiectivă... și lentilia ocularie. marin, f. 471/12. Luneta lui Galileu se compune esențialmente, ca și luneta astronomică, dintr-o obiectivă și o oculară. poni, f. 396. Citirile la microscop se fac cu ajutorul unui ocular spiral, putîndu-se citi direct miimile de milimetru și aprecia zecimile de miimi. ioanovici, Tehn. 380, cf. 206. – Pl.: (adj.) oculari, -e, (s. n. și f.) oculare. – Și: (învechit) oculariu, -ic s. n. și f. – Din fr. oculaire.