OBTURARE s. f. (Tehn.) Acțiunea de a obtura și rezultatul ei; astupare, închidere. Din cauza slabei aderențe, lipiturile acestea nu se întrebuințează decît foarte rar și aproape exclusiv cu scopuri de obturare, etanșare etc. orbonaș, mec. 373, cf. ltr, der. – PI.: obturări. – v. obtura.