7 definiții pentru obrici
Explicative DEX
OBRICI1 (-icesc) vb. refl. Olten. (VÎRC.) (R.-COD.) A se obicinui [obriceiu].
❍OBRICI2 (-icesc) vb. tr. Olten. A opri, a nu îngădui: i-a obricit să mănînce carne.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Olt.) A opri, a împiedica pe cineva să facă ceva.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
obricésc (mă), V. obrocesc 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OBRICI1 vb. IV v. obrăci.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
OBRICI2 vb. IV v. obroci1.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
Intrare: obrici
| verb (VT406) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obrici, obricescverb
- 1. A împiedica pe cineva să facă ceva. DLRLC DLRMsinonime: opri
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.