7 definiții pentru obrici

Explicative DEX

OBRICI1 (-icesc) vb. refl. Olten. (VÎRC.) (R.-COD.) A se obicinui [obriceiu].

OBRICI2 (-icesc) vb. tr. Olten. A opri, a nu îngădui: i-a obricit să mănînce carne.

OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Olt.) A opri, a împiedica pe cineva să facă ceva.

OBRICI, obricesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împiedica pe cineva să facă ceva; a opri.

obricésc (mă), V. obrocesc 2.

Tezaur

Intrare: obrici
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • obrici
  • obricire
  • obricit
  • obricitu‑
  • obricind
  • obricindu‑
singular plural
  • obricește
  • obriciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • obricesc
(să)
  • obricesc
  • obriceam
  • obricii
  • obricisem
a II-a (tu)
  • obricești
(să)
  • obricești
  • obriceai
  • obriciși
  • obriciseși
a III-a (el, ea)
  • obricește
(să)
  • obricească
  • obricea
  • obrici
  • obricise
plural I (noi)
  • obricim
(să)
  • obricim
  • obriceam
  • obricirăm
  • obriciserăm
  • obricisem
a II-a (voi)
  • obriciți
(să)
  • obriciți
  • obriceați
  • obricirăți
  • obriciserăți
  • obriciseți
a III-a (ei, ele)
  • obricesc
(să)
  • obricească
  • obriceau
  • obrici
  • obriciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obrici, obricescverb

  • 1. regional A împiedica pe cineva să facă ceva. DLRLC DLRM
    sinonime: opri

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.