8 definiții pentru obligare
Explicative DEX
OBLIGARE, obligări, s. f. Faptul de a obliga. – V. obliga.
OBLIGARE, obligări, s. f. Faptul de a obliga. – V. obliga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obligare sf [At: IORGOVICI, ap. ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 384 / V: (îvr) ~legare / E: obliga] 1 Constrângere. 2 Impunere. 3 Angajare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBLIGARE s.f. Acțiunea, faptul de a obliga. [< obliga].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oblegare sf vz obligare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
obligare s.f., pl. obligări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
OBLIGARE s. v. constrângere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBLIGARE s. constrîngere, forțare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
OBLIGARE s. f. Faptul de a (se) obliga; îndatorire. cf. IORGOVICI, ap. ROSETTI-CAZACU, I. L. R. I, 384, POLIZU, BARCIANU. – Și: (învechit, rar) oblegare s. f. BARCIANU. – v. obliga.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de sc2003
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
obligare, obligărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a obliga. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: constrângere
etimologie:
- obliga DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.