Definiția cu ID-ul 1357858:
Tezaur
OBLIGARE s. f. Faptul de a (se) obliga; îndatorire. cf. IORGOVICI, ap. ROSETTI-CAZACU, I. L. R. I, 384, POLIZU, BARCIANU. – Și: (învechit, rar) oblegare s. f. BARCIANU. – v. obliga.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de sc2003
- acțiuni
Exemple de pronunție a termenului „obligare” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1