7 definiții pentru obștire
Explicative DEX
OBȘTIRE, obștiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a obști și rezultatul ei; înștiințare, anunțare. – V. obști.
OBȘTIRE, obștiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a obști și rezultatul ei; înștiințare, anunțare. – V. obști.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
obștire sf [At: CANTEMIR, HR. 240 / Pl: ~ri / E: obști] (Înv) 1 Unire. 2 Asociație. 3 Anunțare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBȘTIRE, obștiri, s. f. (Învechit) înștiințare, știre. Se porni vuietul mulțimii. – Să obștească, să obștească... Să auzim obștirea. CAMIL PETRESCU, O. II 682.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
obștire (înv.) s. f., g.-d. art. obștirii; pl. obștiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
obștire (înv.) s. f., g.-d. art. obștirii; pl. obștiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obștire s. f., g.-d. art. obștirii; pl. obștiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
OBȘTIRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a (se) obști și rezultatul ei. 1. Unire, legătură. cf. obști (1). Ca mai pre lesne să fie obștirea țărilor una cu alta, au zidit pod peste Dunăre. cantemir, hr. 240, cf. DDRF. 2. Asociație, întovărășire. cf. obște (4). Tovăroșiia iaste un feliu de obștire. caragea, l. 37/27, cf. 36/11. Să va da luminată poruncă către dumnealui epistatul dvornicii obștirilor, ca să facă cunoscut acest nart la toți de obște (a. 1823). doc. ec. 293, cf. furnică, i. c. 313. 3. Anunțare, înștiințare. cf. obști (2). cf. polizu, ddrf. Iar se porni vuietul mulțimii. – Să obștească, să obștească... Să auzim obștirea. camil petrescu, o. ii, 682. – PI.: obștiri. – v. obști.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Alextdr
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
obștire, obștirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a obști și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: anunțare înștiințare știre
- Se porni vuietul mulțimii. – Să obștească, să obștească... Să auzim obștirea. CAMIL PETRESCU, O. II 682. DLRLC
-
etimologie:
- obști DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.