9 definiții pentru obștime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime.

OBȘTÍME s. f. (Înv.) Obște (1). – Obște + suf. -ime.

obștime sfs [At: (a. 1743) BV II, 72 / E: obște + -ime] (Înv) 1-2 Obște (1-2).

OBȘTÍME s. f. (Învechit) Obște (1). Deși privit de toată obștimea ca un cuvios, era cel mai smerit între toți. NEGRUZZI, S. I 215.

OBȘTÍME f. (cu sens colectiv) înv. 1) v. OBȘTE 2) pop. Totalitate a organizațiilor obștești. /obște + suf. ~ime


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obștíme (înv.) s. f., g.-d. art. obștímii

obștíme s. f., g.-d. art. obștímii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBȘTÍME s. v. colectivitate, comunitate, obște, societate.

obștime s. v. COLECTIVITATE. COMUNITATE. OBȘTE. SOCIETATE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

obștíme s. f. sg. 1. (Înv.) Obște. 2. Colectivitate de călugări. – Din obște + suf. -ime.

Intrare: obștime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obștime
  • obștimea
plural
genitiv-dativ singular
  • obștimi
  • obștimii
plural
vocativ singular
plural

obștime

etimologie:

  • Obște + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09