16 definiții pentru o (literă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

O1 o, s. m. 1. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară). [Pl. și: (1, n.) o-uri]

o1 smi 1 A optsprezecea literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet notat cu litera o1 (1), vocală rotunjită mijlocie din seria posterioară. 3 Semn grafic corespunzător literei o1 (1).

O1 s. m. invar. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere (4) mijlocie, rotunjită (2), din seria posterioară).

O1 s. m. invar. A șaptesprezecea literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală rotunjită, mijlocie ca deschidere, din seria posterioară.

O1 s. m. invar. A șaptesprezecea[1] literă a alfabetului și sunetul corespunzător.[1]

  1. [1]Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

1) o m. A cin-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin și care, cînd n’are accent, reprezentă un sunet vecin cu ă (de ex., nămol și nomol) saŭ cu u (marmură și marmoră).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

o1 (literă) s. m. / s. n., pl. o / o-uri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

O 1. În notația (III) alfabetică din sec. 10-11, O. desemnează în mod excepțional ori pe sol acut, ori pe si bemol acut. 2. În tonarele medievale, semn pentru al 4-lea mod (I, 3) bis. 3. Interjecție cu care încep unele cântări greg.*, în special marile antifoane* din slujba ultimelor șapte vecernii* dinaintea Crăciunului (lat. Antiphonae maiores; fr. antiennes O; germ. O.-Antiphonen). 4. În formă de cerc (O), simbolizează timpul triplu obținut prin divizarea notei brevis [v. breve (2)] în trei (tempus perfectum). V. musica mensurata. 5. Point vide O (fr. „punct”), în notația sec. 14, folosit alături de o semibrevis*. V. zero.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

O1 s. m. 1. Invar. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară). 2. (LOG.) Simbol pentru propoziția categorică particular-negativă. V. pătratul logic.

O6, simbol chimic pentru oxigen.

O’7, particulă precedând numele proprii irlandeze, care semnifică „fiul lui”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

O de Gârleni expr. parfum sau colonie marca Guerlain.

Intrare: o (literă)
substantiv masculin (M999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • o
plural
  • o
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
o1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • o
  • o-ul
  • o-u‑
plural
  • o-uri
  • o-urile
genitiv-dativ singular
  • o
  • o-ului
plural
  • o-uri
  • o-urilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

o (literă)

  • 1. substantiv masculin invariabil substantiv neutru A optsprezecea literă a alfabetului limbii române.
    surse: DEX '09 DE
    • diferențiere A șaptesprezecea literă a alfabetului.
      surse: DLRLC
    • comentariu Numerotarea din DLRLC și DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”).
  • 2. substantiv masculin invariabil Sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară).
    surse: DEX '09 DLRLC DE
  • 3. substantiv masculin invariabil logică (Sub forma O) Simbol pentru propoziția categorică particular-negativă.
    surse: DE
  • 4. (Sub forma O) Simbol chimic pentru oxigen.
    surse: DE
  • 5. (Sub forma O’) Particulă precedând numele proprii irlandeze, care semnifică „fiul lui”.
    surse: DE

etimologie: