7 definiții pentru oțetar (sticlă)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OȚETÁR, (1, 3) oțetari, s. m., (2) oțetare, s. n. 1. S. m. (Înv.) Persoană care fabrică sau vinde oțet. 2. S. n. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului (Rhus typhina).Oțet + suf. -ar.

OȚETÁR, (1, 3) oțetari, s. m., (2) oțetare, s. n. 1. S. m. (Înv.) Persoană care fabrică sau vinde oțet. 2. S. n. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn. 3. S. m. Arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului (Rhus typhina).Oțet + suf. -ar.

oțetar2 sn [At: LB / Pl: (1-4) ~e, (5-6) ~i / E: oțet + -ar] 1 sn (Înv) Vas de oțet. 2 sn Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se țin oțetul și untdelemnul. 3 sn (Rar) Strat de oțet depus pe fundul unui vas. 4 sn (Rar) Drojdie. 5-6 Două specii de arbori, cultivați ca plante ornamentale, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, acrișoare, ale căror frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie (Rhus typhina și Rhus coriaria).

OȚETÁR3, oțetare, s. n. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se ține oțetul și untdelemnul.

OȚETÁR1 ~e n. 1) Sticluță în care se servește oțetul la masă. 2) Serviciu de masă alcătuit din sticluțe pentru oțet și untdelemn. /oțet + suf. ~ar

oțetár m. (d. oțet; bg. ocetar). Fabricant orĭ vînzător de oțet. Un arbore originar din America de nord și ale căruĭ fructe îs niște drupe purpuriĭ conice de un gust acrișor (rhus týphina). S. n., pl. e. Șip de ținut oțetu la masă (și tot serviciu la un loc cu șipu de untdelemn).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oțetár2 (serviciu de masă pentru oțet și ulei) (rar) s. n., pl. oțetáre

oțetár (serviciu de masă) s. n., pl. oțetáre

Intrare: oțetar (sticlă)
oțetar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oțetar
  • oțetarul
  • oțetaru‑
plural
  • oțetare
  • oțetarele
genitiv-dativ singular
  • oțetar
  • oțetarului
plural
  • oțetare
  • oțetarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oțetar (sticlă)

  • 1. Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se pun oțet și untdelemn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Oțet + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09