oțetar² sn [At: LB / Pl: (1-4) ~e, (5-6) ~i / E: oțet + -ar] 1 sn (Înv) Vas de oțet. 2 sn Mic serviciu de masă alcătuit din sticluțe în care se țin oțetul și untdelemnul. 3 sn (Rar) Strat de oțet depus pe fundul unui vas. 4 sn (Rar) Drojdie. 5-6 Două specii de arbori, cultivați ca plante ornamentale, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, acrișoare, ale căror frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie (Rhus typhina și Rhus coriaria).