10 definiții pentru oștean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oștean sm [At: (cca 1625) GCR I, 72/2 / Pl: ~eni / E: oaste1 + -ean] (Îvp) Militar.

OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean.

OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Înv. și pop.) Soldat, militar, ostaș. – Oaste + suf. -ean.

OȘTEÁN, oșteni, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat, militar, ostaș. Oșteni tineri și bine legați stăteau drepți înaintea domnului, privindu-l. SADOVEANU, O. VII 17. Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați, Ne succedem generații și ne credem minunați. EMINESCU, O. I 132. Am văzut cu toții cum pașnicul țăran a devenit oștean voinic, oștean viteaz, care se uita la moarte cu dispreț și care a reînviat pe cîmpul de bătălie gloria strămoșilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 239.

OȘTÉAN ~éni m. Persoană care face serviciul militar; ostaș; soldat. /oaste + suf. ~ean

oșteán m., pl. enĭ (d. oaste). Rar azĭ. Ostaș, soldat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oșteán (înv., pop.) s. m., pl. oșténi

oșteán s. m., pl. oșténi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OȘTEAN s. militar, ostaș, soldat, (Transilv.) cătană, (în unele colinde) stratiot, (înv.) săgar, voinic.

Intrare: oștean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oștean
  • oșteanul
  • oșteanu‑
plural
  • oșteni
  • oștenii
genitiv-dativ singular
  • oștean
  • oșteanului
plural
  • oșteni
  • oștenilor
vocativ singular
  • oșteanule
  • oștene
plural
  • oștenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oștean

  • exemple
    • Oșteni tineri și bine legați stăteau drepți înaintea domnului, privindu-l. SADOVEANU, O. VII 17.
      surse: DLRLC
    • Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați, Ne succedem generații și ne credem minunați. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • Am văzut cu toții cum pașnicul țăran a devenit oștean voinic, oștean viteaz, care se uita la moarte cu dispreț și care a reînviat pe cîmpul de bătălie gloria strămoșilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 239.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Oaste + sufix -ean.
    surse: DEX '98 DEX '09