OȘTEAN, oșteni, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat, militar, ostaș. Oșteni tineri și bine legați stăteau drepți înaintea domnului, privindu-l. SADOVEANU, O. VII 17. Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați, Ne succedem generații și ne credem minunați. EMINESCU, O. I 132. Am văzut cu toții cum pașnicul țăran a devenit oștean voinic, oștean viteaz, care se uita la moarte cu dispreț și care a reînviat pe cîmpul de bătălie gloria strămoșilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 239.