NĂRTOS, -OASĂ adj. (Prin Mold.) Năsos; fig. mîndru (I 3), fudul, arogant. Ce rîdeți voi, măi! Nu știți că astăzi acela-i mai cuminte care-i mai nărtos? alecsandri, t. 154. cf. pamfile, j. II, 156, pascu, s. 332. Era nărtos, de nu puteai să-i ajungi cu prăjina la nas. com. din piatra neamț, cf. coman, gl., alrm ii/i mn 5, 6838/455, 514. – pl.: nărtoși, -oase. – cf. nărtilă.