opțiuni
  • info

6 definiții pentru năimire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

năimire sf [At: PONTBRIANT, D. / P: nă-i~ / Pl: ~ri / E: năimi] 1 (Îvp) Închiriere. 2 (Îvp) Angajare. 3 (Trs) Mituire.

NĂIMI, năimesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Tranz. și refl. A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. 2. Tranz. A închiria; a arenda. [Pr.: nă-i-. – Var.: nămi vb. IV] – Din năiem (înv. „chirie” < sl.).

A NĂIMI ~esc tranz. pop. 1) (persoane) A lua la lucru (printr-o înțelegere); a tocmi; a angaja. 2) A lua cu chirie; a închiria. 3) A lua în arendă; a arenda. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

A SE NĂIMI mă ~esc intranz. (despre persoane) A intra într-un serviciu în schimbul unei plăți; a se tocmi; a se angaja. [Sil. nă-i-] /<sl. naimu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năimi vb. (sil. nă-i-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năimesc, imperf. 3 sg. năimea; conj. prez. 3 sg. și pl. năimească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂIMI vb. v. angaja, arenda, băga, intra, încadra, închiria, lua, numi, primi, tocmi, vârî.

Intrare: năimire
năimire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năimire
  • năimirea
plural
  • năimiri
  • năimirile
genitiv-dativ singular
  • năimiri
  • năimirii
plural
  • năimiri
  • năimirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năimi, năimescverb

învechit popular
  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) angaja, a (se) tocmi pentru o muncă plătită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: angaja tocmi
    • format_quote Să se știe că năimesc cărăuși să-mi care averea la locurile mele. SADOVEANU, F. J. 93. DLRLC
    • format_quote A pornit înspre piaț, ca să năimească pe cineva și să-i aducă șatra în tîrg. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 88. DLRLC
    • format_quote Au năimit pe un om... să meargă să vestească tatălui său. DRĂGHICI, R. 6. DLRLC
    • format_quote Ca să nu mor de foame, m-am năimit și am slujit șapte ani. ȚICHINDEAL, F. 463. DLRLC
  • 2. tranzitiv Arenda, închiria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arenda închiria
    • format_quote Năimim amîndoi pășuni pentru oile noastre în aceeași parte de țară. SADOVEANU, N. F. 38. DLRLC
etimologie:
  • năiem (învechit „chirie” din limba slavă (veche)). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.