Definiția cu ID-ul 1354466:
Tezaur
NĂIMIRE s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a (se) năimi. 1. Închiriere. v. arendare. cf. năimi (1). cf. PONTBRIANT, D., DDRF. 2. Angajare, tocmire (cu plată, cu simbrie); (regional) năimit1. cf. năimi (2). cf. COSTINESCU, DDRF. – Pronunțat: nă-i-. – v. năimi.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AteTas
- acțiuni