năcladă sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: na~ / Pl: ~de / E: cf cladă, slv накладати] 1 (Înv) Grămadă mare de lemne pregătite pentru foc. 2 (Mol) Grămadă mare de lucruri în dezordine. 3 (Reg) Insulă mică plutitoare, formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacție și amestecate cu nămol Si: plavie.