NĂCLADĂ s. f. 1. (Învechit) Grămadă mare de lemne (pregătite pentru foc). Poruncește să facă năcladă mare de foc în mijlocul uliței ceii mari. dosoftei, ap. tdrg. ♦ (Prin nordul Mold.) Grămadă de lucruri așezate în neorînduială. cf. șez. xix, 12, com. din bogdănești-FĂLTICENI. 2. (Regional) Plavie (1) (Gherla), ltr² xh, 594. – pl.: năclade. – Și: nacladă s. f. șez. xix, 12, com. din bogdănești-fălticeni. – cf. cladă, v. sl. наклада.