NUVELETĂ, nuvelete, s. f. (Rar) Nuvelă (1) de proporții mai reduse. [Var.: noveletă s. f.] – Din it. novelletta (după nuvelă).

nuveletă sf [At: CONV. LIT. XI, 388 / V: (asr) nov~ / Pl: ~te / E: it novelletta, ger Novellette] 1-2 (ltm; șhp) Nuvelică (1-2).

NUVELETĂ, nuvelete, s. f. (Rar.) Nuvelă (1) de proporții mai reduse. [Var.: (rar) noveletă s. f.] – Din it. novelletta (după nuvelă).

NUVELETĂ, nuvelete, s. f. (Rar) Nuvelă de proporții reduse. Nuveleta ce deschide volumul... reia pictura cartierului evreiesc. V. ROM. martie 1954, 263.

NUVELETĂ s.f. (Italienism) Nuvelă scurtă. ♦ Piesă muzicală compusă dintr-o succesiune de teme scurte, cu caracter liric sau dramatic. [Var. noveletă s.f. / < it. novelletta].

NUVELETĂ s. f. nuvelă scurtă. (< it. novelletta)

nuveletă s. f. (lit.) Nuvelă foarte scurtă ◊ „Miller a obținut premiul Hugo în 1995 pentru nuveleta «The Darfsteller» (Intrusul din stele)” R.l. 23 I 97 p. 20 (din it. novelletta, după nuvelă; DEX)

NUVELETĂ ~e f. rar 1) Nuvelă scurtă. 2) Lucrare muzicală care cuprinde mai multe teme scurte. /<it. novelletta

noveletă sf vz nuveletă

NOVELETĂ s.f. v. nuveletă.

NOVELETĂ s. f. mică piesă muzicală în care predomină expresia lirică sau epică. (< it. novelletta)

nuveletă (livr., rar) s. f., g.-d. art. nuveletei; pl. nuvelete

nuveletă (rar) s. f., g.-d. art. nuveletei; pl. nuvelete

nuveletă s. f., g.-d. art. nuveletei; pl. nuvelete

noveletă s. f., pl. novelete

noveletă (< it. novelletta „mică povestire”), piesă instrumentală miniaturală, de caracter*, ale cărei secțiuni sugerează înșiruirea unor scurte întâmplări. (Ex. n. de Schumann).

NUVELETĂ s. f. Nuvelă (2) de proporții reduse. Posedă în literatura ei mai nouă talente de o necontestabilă însemnătate, precum dovedește alegerea următoare de novelele și de schițe din pana a diferiți autori români, conv. Lit. xi, 388. Crede că un articol, o schiță, o nuvelă, nuveletă. . . trebuie să stea, dacă nu în deplină pace, măcar într-un cuviincios armistițiu cu morala, caragiale, o. iii, 233. „Luceafărul morții”, nuveleta ce deschide volumul „De la cinci pînă la cinciu”, reia pictura cartierului evreiesc din „Tîlharul de purcei”. v. rom. martie 1954, 263. Trebuie să reamintim că s-au scris mai de mult cîteva cărțulii, cîteva nuvelete etc. tribuna, 1962, nr. 267, 2/1.
– pl.: nuvelete.
– Și: (astăzi rar) noveletă s. f.
– Din it. novelletta, germ. Novellette, prin apropiere de nuvelă.