numeral, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, ȚIG. 57^v/19 / V: (înv) ~măr~ / Pl: ~i, ~e / E: fr numéral, lat numeralis, ger Numerale] 1 a (Înv) Care se referă la numere¹ (30). 2 a (Înv) Care indică un număr¹ (30). 3 a (Înv) Care se indică prin numere¹ (30). 4 a Care se indică prin numere¹ (30). 5 sn Parte de vorbire flexibilă care exprimă noțiunea de număr¹, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare Si: (înv) numărător (3). 6 a (Înv; îs) Adjectiv ~ sau adjectivă ~ă Numeral (4).

*NUMERAL I. adj. Care arată un număr: adjectiv ~. II. (pl. -ale) sn. Vorbă care exprimă un număr: ~ cardinal, ordinal, distributiv, multiplicativ (👉 ac. cuv.) [fr.].

NUMERAL, -Ă I. adj. care desemnează, exprimă un număr. ♦ sistem ~ = ansamblu de simboluri care reprezintă numere. II. s. n. parte de vorbire flexibilă care exprimă un număr, o determinare numerică. (< fr. numéral, lat. numeralis)

numeral a. ce deseamnă un număr. ║ Gram. vorbă ce exprimă numărul.

* numerál, -ă adj. (lat. numeralis). Care arată un număr: adjectiv numeral. Litere numerale, ca aŭ și valoare de cifre, ca acele romane (I, II, IV, C ș.a.). Sn., pl. e. Cuvânt care exprimă un număr, ca unu, primu, o dată, cîte unu.

număral, ~ă a, sn vz numeral

numeral¹ adj. m., pl. numerali; f. numerală, pl. numerale

numeral¹ adj. m., pl. numerali; f. numerală, pl. numerale

numeral adj. m., pl. numerali; f. sg. numerală, pl. numerale

NUMERAL, -Ă adj. (< numeral, cf. fr. numéral, lat. numeralis): în sintagmele atribut numeral, formă numerală și perifrază numerală (v.).

NUMERAL, -Ă adj., s. n. 1. adj. (Învechit) Care se referă la numere¹, care înseamnă, indică sau arată un număr¹, care se indică prin numere¹. Literile numerale ale țifrelor latinești. MN (1836), 20. În toți termenii numerali se vede aplicată sistema zecimală. HELIADE, O. II, 289. Litere numerale, I, v, X... prețuiesc 1, 5,10. NEGULICI. Literile numerale în țifrele romane. PROT. -POP., n. D., cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. 2. s. n. Parte de vorbire flexibilă care exprimă, sub diferite aspecte, noțiunea de număr¹, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare; (învechit) numărător (2). [Unișor] este singurul numeral diminutiv românesc (și el dispărut din limba actuală). IORDAN, STIL. 193. Numeralele sînt printre elementele cele mai stabile ale fondului principal. GRAUR, I. L. 98. Numeralul nu numește, nici nu înlocuiește numele de lucruri sau de ființe, ci indică numărul... substantivul putînd fi subînțeles. GRAM. ROM.² I, 181. ◊ (Urmat de determinări indicînd felul) Avem numerale hotărîte (sau definite) și numerale nehotărîte (sau nedefinite). IORDAN,G. 152. Numeralele cardinale nu se pot pune decît înaintea substantivului determinat. CL 1957, 219. Numeralele distributive exprimă repartizarea și gruparea numerică a obiectelor. GRAM. ROM.² I, 194. ◊ (Adjectival; învechit) Adjectiv numeral sau adjectivă nume-rală = numeral (2). Primu, adecă întîiu, este adiectivă numerală. BUDAI-DELEANU, ȚIG. 57^v/19. Adjectivele numerale (de număr) [titlu]. GR. R. (1835), 30/11. – pl.: numerali, -e. – Și: (învechit) număral, -ă adj., s. n. VALIAN, POLIZU, ALEXI, W. – Din fr. numéral, lat. numeralis, germ. Numerale. – Număral: prin apropiere de număr¹.