NUMERAL, -Ă adj., s. n. 1. adj. (Învechit) Care se referă la numere¹, care înseamnă, indică sau arată un număr¹, care se indică prin numere¹. Literile numerale ale țifrelor latinești. MN (1836), 20. În toți termenii numerali se vede aplicată sistema zecimală. HELIADE, O. II, 289. Litere numerale, I, v, X... prețuiesc 1, 5,10. NEGULICI. Literile numerale în țifrele romane. PROT. -POP., n. D., cf. PONTBRIANT, D., LM, DDRF, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. 2. s. n. Parte de vorbire flexibilă care exprimă, sub diferite aspecte, noțiunea de număr¹, determinarea numerică a obiectelor sau ordinea obiectelor prin numărare; (învechit) numărător (2). [Unișor] este singurul numeral diminutiv românesc (și el dispărut din limba actuală). IORDAN, STIL. 193. Numeralele sînt printre elementele cele mai stabile ale fondului principal. GRAUR, I. L. 98. Numeralul nu numește, nici nu înlocuiește numele de lucruri sau de ființe, ci indică numărul... substantivul putînd fi subînțeles. GRAM. ROM.² I, 181. ◊ (Urmat de determinări indicînd felul) Avem numerale hotărîte (sau definite) și numerale nehotărîte (sau nedefinite). IORDAN,G. 152. Numeralele cardinale nu se pot pune decît înaintea substantivului determinat. CL 1957, 219. Numeralele distributive exprimă repartizarea și gruparea numerică a obiectelor. GRAM. ROM.² I, 194. ◊ (Adjectival; învechit) Adjectiv numeral sau adjectivă nume-rală = numeral (2). Primu, adecă întîiu, este adiectivă numerală. BUDAI-DELEANU, ȚIG. 57^v/19. Adjectivele numerale (de număr) [titlu]. GR. R. (1835), 30/11. – pl.: numerali, -e. – Și: (învechit) număral, -ă adj., s. n. VALIAN, POLIZU, ALEXI, W. – Din fr. numéral, lat. numeralis, germ. Numerale. – Număral: prin apropiere de număr¹.