20 de definiții pentru număra lumăra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. și refl. 1. Tranz. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.;p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mânăncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. Tranz. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. Până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. Tranz. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. Tranz. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. 5. Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

număra2 vt [At: COD. VOR. 56/23 / Pzi: număr / E: ml nominare] 1 (Îvp) A numi1 (1). 2 (Înv) A citi.

număra1 [At: PSALT. HUR. 17v/6 / V: (reg) ~mera, an~, lu~ / Pzi: număr / E: ml numerare] 1 vt A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc. 2 vt A determina numărul de elemente dintr-o mulțime. 3 vt A verifica numărul unui șir de obiecte. 4 vt (Îvp; pex) A calcula. 5 vt (Îe) A (putea) ~ (ceva) pe degete (sau pe o mână) Se spune pentru a arăta că e vorba de un număr foarte mic de obiecte sau de ființe. 6 vt (Îe) A ~ (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) A ține cuiva socoteală de cât mănâncă. 7 vt (Îae) A da cuiva mâncare cu zgârcenie, cu părere de rău. 8-9 vt (Îe) (A fi) slab (sau, irn, gras) de-i numeri coastele A fi foarte slab. 10 vt (Rar; îe) A ~ pașii cuiva A supraveghea pe cineva de aproape. 11 vt (Îe) A ~ pietrele (sau pavelele) A umbla fără treabă, fără rost. 12 vt A pune numerele1 (1) la rând în ordinea lor crescătoare sau descrescătoare. 13 vt (Fam; îe) Până numeri (la) trei Într-o clipă. 14 vt (Îvp) A da ceva cu număr, socotind. 15-16 vt (Îvp; pex) A plăti (în bani). 17 vt (Îvp) A aplica o serie de lovituri. 18 vt (Înv) A enumera. 19 vt A îngloba un număr1 (1) de... 20-21 vt (Pex) A dispune de un (mare) număr1 (1) de... 22 vt (Îe) A nu ~ zile multe sau (rar) a ~ puțin A mai avea puțin de trăit. 23 vt (Îae) A trăi puțin. 24 vr A fi în număr1 (1) de... Si: a se cifra. 25 vi (Reg) A conta. 26 vi (Reg) A valora. 27 vt (Înv) A crede. 28 vt A socoti printre... 29 vt A cuprinde în numărul1 (1). 30-31 vtr (Udp „printre”) A (se) considera în aceeași categorie cu... Si: a (se) include.

NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. 1. A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti, a calcula. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie. A număra pe degete = a fi în număr foarte redus. 2. A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă. ◊ Expr. până numeri la trei = imediat, într-o clipă. 3. A da ceva cu număr, socotind; p. ext. a plăti (în bani). 4. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr. ◊ Expr. A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit. ♦ Refl. A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre... – Lat. numerare.

NUMĂRÁ, númăr, vb. I. Tranz. 1. A socoti cîte unități sînt într-o cantitate dată sau cîte persoane sînt într-un grup; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte, ai unei serii de mișcări etc. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș. SADOVEANU, B. 59. Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82. Eu sînt tînăr încă: Pe douzeci de roze îmi număr anii mei! BOLINTINEANU, O. 4. ◊ Fig. Pînă la judecată bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci. REBREANU, R. II 281. ◊ Expr. A-i număra (cuiva) bucăturile (sau înghițiturile) = a-i tot spune cuiva cît mănîncă, a nu-l lăsa să mănînce liniștit, a-i ține cuiva socoteală la mîncarea pe care i-o dai. (Intranz.) A număra puțin = a dura puțin, a trăi puțin, a fi efemer. Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin. SADOVEANU, N. F. 139. ◊ Refl. Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. V. 293. ◊ Refl. pas. Toamna se numără bobocii ( = la urmă se văd roadele unei activități). ♦ (Adesea folosit absolut) A înșira numere la rînd în ordinea lor crescîndă sau descrescîndă. El numără în gîndu-i și anii îi adună. EMINESCU, O. I 98. 2. A considera, a pune ceva sau pe cineva în același rînd, în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba. Tu, autor al manualului de vînătoare, n-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III 37. ◊ Refl. Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pintre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I 67. 3. (Cu privire la o sumă de bani) A plăti, a da. Îi număra cîte douăzeci și cinci de lei pe lună.

A NUMĂRÁ númăr tranz. 1) (lucruri, ființe etc.) A socoti pe rând, unul câte unul, determinând întreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii.A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre ființe care sunt (foarte) puține la număr. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A înșira succesiv (de regulă, în ordine crescândă). ~ de la unu până la zece. 3) A considera ca făcând parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face să figureze într-un total, într-o entitate; a include. /<lat. numerare

NUMĂRA vb. (Ban.) A citi. Numĕr. Numero. Lego. AC, 356. Etimologie: lat. nominare. Vezi și numărător.

numărà v. 1. a înșira numere: numără până la zece; 2. a pune în număr cu alții: numărați-mă printre amicii voștri. [Lat. NUMERARE].

2) númăr, a v. tr. (lat. número, -áre, it. noverare, pv. cat. nombrar, fr. nombrer. Numerĭ, să numere). Verific pin numere cîțĭ saŭ cîte-s: a număra banĭ. Pun în număr, consider, socotesc: a număra pe cineva pintre amicĭ. Plătesc, daŭ: ĭ-am numărat 100 de francĭ. Am număru de, îs în etate de: România numără 20,000,000 de locuitorĭ, el număra 90 de anĭ. V. intr. Îs considerat, formez număr: această silabă nu numără (maĭ elegant: nu se numără, nu se socotește). – În Meh. lúmăr. În Munt. și înnúmăr.

3) númăr, a v. tr. (lat. nómino, -áre, it. nominare, sard. l. lumerare, pv. nomnar, fr. nommer, cat. nomenar, sp. nombrar, pg. nomear. V. nume). Vechĭ azĭ. Meh. Numesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

numărá (a ~) vb., ind. prez. 2 sg. númeri, 3 númără

numărá vb., ind. prez. 1 sg. númăr, 3 sg. și pl. númără


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUMĂRÁ vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ până la 10.) 2. v. cifra. 3. v. conține. 4. v. afla. 5. v. achita.

NUMĂRÁ vb. v. achita, aprecia, boteza, calcula, chema, chibzui, considera, crede, denumi, enumera, găsi, gândi, intitula, înșira, înșirui, judeca, lichida, numi, onora, opina, plăti, porecli, socoti, spune, supranumi.

NUMĂRA vb. 1. (MAT.) a socoti, (prin Transilv.) a sămălui. (~ pînă la 10.) 2. a se cifra. (Se ~ cu zecile cei care...) 3. a conține, a cuprinde, a include, a se îngloba. (~ într-însa mai multe elemente.) 4. a se afla, a fi, a figura, a se găsi. (Se ~ printre invitați.)

număra vb. v. ACHITA. APRECIA. BOTEZA. CALCULA. CHEMA. CHIBZUI. CONSIDERA. CREDE. DENUMI. ENUMERA. GĂSI. GÎNDI. INTITULA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. JUDECA. LICHIDA. NUMI. ONORA. OPINA. PLĂTI. PORECLI. SOCOTI. SPUNE. SUPRANUMI.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i număra cuiva bucățelele / îmbucăturile expr. (peior.d. gazde, în raport cu oaspeții) a fi zgârcit cu tratația oferită unui musafir.

slab de-i numeri coastele expr. uscățiv, sfrijit.

Intrare: număra
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • număra
  • numărare
  • numărat
  • număratu‑
  • numărând
  • numărându‑
singular plural
  • numără
  • numărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • număr
(să)
  • număr
  • număram
  • numărai
  • numărasem
a II-a (tu)
  • numeri
(să)
  • numeri
  • numărai
  • numărași
  • număraseși
a III-a (el, ea)
  • numără
(să)
  • numere
  • număra
  • numără
  • numărase
plural I (noi)
  • numărăm
(să)
  • numărăm
  • număram
  • numărarăm
  • număraserăm
  • numărasem
a II-a (voi)
  • numărați
(să)
  • numărați
  • numărați
  • numărarăți
  • număraserăți
  • număraseți
a III-a (ei, ele)
  • numără
(să)
  • numere
  • numărau
  • număra
  • număraseră
lumăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

număra lumăra

  • 1. tranzitiv A socoti câte unități sunt într-un șir, într-o serie, într-un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr-o mulțime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui șir de obiecte etc..
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș. SADOVEANU, B. 59.
      surse: DLRLC
    • Cînd pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri... Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. EMINESCU, O. I 82.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt tînăr încă: Pe douzeci de roze îmi număr anii mei! BOLINTINEANU, O. 4.
      surse: DLRLC
    • figurat Pînă la judecată bătaia e mai sfîntă!... Caporal, numără-i și ăstuia douăzeci și cinci. REBREANU, R. II 281.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Toți se numărau, mirîndu-se că sînt atît de mulți. C. PETRESCU, C. V. 293.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Toamna se numără bobocii = la urmă se văd roadele unei activități.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. expresie A-i număra (cuiva) îmbucăturile (sau înghițiturile) = a ține cuiva socoteală de cât mănâncă, a da cuiva mâncarea cu zgârcenie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie intranzitiv A număra puțin = a dura puțin, a trăi puțin, a fi efemer.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar păstrăvul e prea trecător și numără puțin. SADOVEANU, N. F. 139.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A număra pe degete = a fi în număr foarte redus.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv A enunța pe rând un șir de numere în ordine crescândă sau descrescândă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • El numără în gîndu-i și anii îi adună. EMINESCU, O. I 98.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A da ceva cu număr, socotind.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A plăti (în bani).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plăti un exemplu
      exemple
      • Îi număra câte douăzeci și cinci de lei pe lună.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A considera, a pune ceva sau pe cineva în același număr, în același grup; a cuprinde, a îngloba, a reuni un anumit număr.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Tu, autor al manualului de vînătoare, n-ai socotit de cuviință a număra și turturica printre păsările de vînat. ODOBESCU, S. III 37.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie A nu număra zile multe = a mai avea puțin de trăit.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. reflexiv A face parte din..., a intra în categoria..., a se socoti printre...
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Dă-mi voie dar să mă număr și eu de acum pintre prietenii d-tale. ALECSANDRI, T. I 67.
      surse: DLRLC

etimologie: