14 definiții pentru novator (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NOVATOR, -OARE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

NOVATOR, -OARE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

novator, ~oare [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~oare / E: fr novateur, lat novator] (Liv) 1-2 smf, a (Persoană) care aduce idei și concepții noi. 3-4 smf, a (Persoană) care introduce o noutate revoluționară într-un domeniu oarecare Si: inovator. 5 smf (Prt) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț.

NOVATOR, -OARE, novatori, -oare, adj. (Rar) Înnoitor. ♦ (Substantivat) Persoană cu idei și concepții noi. De asemeni... în arte și în litere, novatori, cei care ies din cărările obișnuite, întîmpină împotriviri. MACEDONSKI, O. IV 138.

NOVATOR, -OARE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator].

NOVATOR, -OARE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator)

NOVATOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care înnoiește, inovează ceva; inovator; înnoitor. Spirit ~. /<fr. novateur, lat. novator

* novatór, -oáre adj. (lat. novator). Rar. Inovator, înoitor.

*inovatór, -oáre adj. Care înoĭește, inovează. – Și novator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

novator adj. m., s. m., pl. novatori; adj. f., s. f. sg. și pl. novatoare

novator adj. m., s. m., pl. novatori; adj. f., s. f. sg. și pl. novatoare

novator s. m., adj. m., pl. novatori; f. sg. și pl. novatoare, g.-d. sg. art. novatoarei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NOVATOR adj. v. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.

novator adj. v. ÎNNOITOR. PRIMENITOR. REFORMATOR. REGENERATOR. TRANSFORMATOR.

Intrare: novator (adj.)
novator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • novator
  • novatorul
  • novatoru‑
  • novatoare
  • novatoarea
plural
  • novatori
  • novatorii
  • novatoare
  • novatoarele
genitiv-dativ singular
  • novator
  • novatorului
  • novatoare
  • novatoarei
plural
  • novatori
  • novatorilor
  • novatoare
  • novatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

novator, novatoareadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.