9 definiții pentru inovator (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INOVATÓR, -OÁRE, inovatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care realizează o inovație; (persoană) care inovează ceva. – Din fr. innovateur.

INOVATÓR, -OÁRE, inovatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care realizează o inovație; (persoană) care inovează ceva. – Din fr. innovateur.

inovator, ~oare smf, a [At: ALECSANDRI, T. 30 / V: (înv) no~, înnovător / Pl: ~i, ~oare / E: fr innovateur] 1-4 (Persoană) care realizează o inovație (1-2). 5-6 (Persoană) care inovează (1) ceva. 7-8 (Persoană) care înnoiește. corectată

INOVATÓR, -OÁRE, inovatori, -oare, s. m. și f. Persoană care realizează și introduce ceva nou într-un domeniu de activitate; persoană care aduce o inovație într-un sector al producției, avînd ca rezultat îmbunătățirea calitativă și cantitativă a muncii. Inițiativa creatoare a inovatorilor descoperă rezerve uriașe pentru sporirea productivității muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2696. ◊ (Adjectival) Experiența sovietică constituie un factor de seamă în dezvoltarea spiritului inovator al muncitorilor și tehnicienilor din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809.

INOVATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care inovează ceva, cel care introduce o inovație. ♦ adj. Înnoitor. [Cf. fr. innovateur].

INOVATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care realizează o inovație; care inovează. (< fr. innovateur)

INOVATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și. f. Autor al unei inovații. /<fr. innovateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inovatór adj. m., s. m., pl. inovatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. inovatoáre

inovatór s. m., adj. m., pl. inovatóri; f. sg. și pl. inovatoáre, g.-d. sg. art. inovatoárei

Intrare: inovator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inovator
  • inovatorul
  • inovatoru‑
plural
  • inovatori
  • inovatorii
genitiv-dativ singular
  • inovator
  • inovatorului
plural
  • inovatori
  • inovatorilor
vocativ singular
  • inovatorule
plural
  • inovatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inovator inovatoare

  • 1. (Persoană) care realizează o inovație; (persoană) care inovează ceva.
    exemple
    • Inițiativa creatoare a inovatorilor descoperă rezerve uriașe pentru sporirea productivității muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2696.
      surse: DLRLC
    • Experiența sovietică constituie un factor de seamă în dezvoltarea spiritului inovator al muncitorilor și tehnicienilor din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809.
      surse: DLRLC

etimologie: