12 definiții pentru conspect


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

conspéct sn [At: ODOBESCU, S. III, 633 / Pl: ~e / E: lat conspectus, ger Konspect] 1 Notare sintetică, sistematică și schematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2 Privire de ansamblu asupra unor probleme cuprinse într-o lucrare.

CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt.

CONSPÉCT, conspecte, s. n. 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar. 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare). – Din lat. conspectus, germ. Konspekt.

CONSPÉCT conspecte, s. n. 1. Notare sintetică și sistematică a datelor. esențiale ale unei protleme pe baza unui material documentar. V. rezumat. Conspectul lecției. Caiet de conspecte. 2. Privire generală, vedere de ansamblu. Din acest studiu variat și complet...) am cercat să reconstituiesc, pe tărîmul. archeologic al țărei noastre, ca și o istorie a artelor ei din vechime, coprinsă și înlănțuită într-un conspect general al industriei aurărești și argintărești. ODOBESCU, S. III 633.

CONSPÉCT s.n. Privire de ansamblu, generală asupra unei probleme, asupra unei științe, asupra unor lucrări etc. ♦ Rezumat. [Pl. -te. / < lat. conspectus, cf. germ. Konspekt, rus. konspekt].

CONSPÉCT s. n. privire generală asupra unei probleme, lucrări etc., materializată într-o consemnare sistematică. ◊ rezumat. (< lat. conspectus, germ. Konspekt, rus. konspekt)

CONSPÉCT ~e n. 1) Redare succintă a conținutului unei expuneri sau al unei lucrări. ~ul lecției. 2) (într-o lucrare) Privire generală asupra unor probleme; trecere în revistă a unor chestiuni. /<lat. conspectus, germ. Konspekt

conspect n. tablou sinoptic ce se poate coprinde cu o aruncătură de ochiu.

*conspéct n., pl. e (lat. con-spectus. V. a-spect, in-spector, spectator). Tabloŭ general: conspectu verbelor neregulare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

conspéct s. n., pl. conspécte

conspéct s. n., pl. conspécte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CONSPÉCT s. v. compendiu.

CONSPECT s. compendiu, (înv.) sinopsă. (~ de istorie.)

Intrare: conspect
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conspect
  • conspectul
  • conspectu‑
plural
  • conspecte
  • conspectele
genitiv-dativ singular
  • conspect
  • conspectului
plural
  • conspecte
  • conspectelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

conspect

  • 1. Notare sintetică, schematică și sistematică a datelor esențiale ale unei probleme pe baza unui material documentar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: rezumat (subst.) un exemplu
    exemple
    • Conspectul lecției. Caiet de conspecte.
      surse: DLRLC
  • 2. Privire generală, vedere de ansamblu asupra unor probleme (realizată într-o lucrare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: compendiu sinopsă un exemplu
    exemple
    • Din acest studiu variat și complet... am cercat să reconstituiesc, pe tărîmul archeologic al țărei noastre, ca și o istorie a artelor ei din vechime, coprinsă și înlănțuită într-un conspect general al industriei aurărești și argintărești. ODOBESCU, S. III 633.
      surse: DLRLC

etimologie: