13 definiții pentru nonsens


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nonsens sn [At: HASDEU, I. V. 248 / Pl: ~uri / E: fr non-sens] 1 Ceea ce este lipsit de sens. 2 Ceea ce este fără justificare, rațiune, scop Si: absurditate. 3 Vorbă, faptă etc. fără rost.

NONSÉNS, nonsensuri, s. n. Ceea ce este lipsit de înțeles; vorbă, faptă fără rost; absurditate. – Din fr. non-sens.

NONSÉNS, nonsensuri, s. n. Ceea ce este lipsit de înțeles; vorbă, faptă fără rost; absurditate. – Din fr. non-sens.

NONSÉNS, nonsensuri, s. n. Ceea ce e fără înțeles; vorbă, lucru, faptă fără rost; absurditate. Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77.

NONSÉNS s.n. Ceea ce este lipsit de sens, de înțeles; vorbă sau faptă fără rost; absurditate. [Cf. fr. non-sens].

NONSÉNS s. n. ceea ce este lipsit de sens, de rațiune; absurditate. (< fr. non-sens)

NONSÉNS ~uri n. Ceea ce nu are nici un sens; idee, vorbă sau faptă fără noimă; absurditate. /<fr. non-sens

non-sens n. 1. lipsă de sens; 2. fig. absurditate.

* non-séns orĭ nonséns n., pl. urĭ (gfr. non-sens). Lipsă de sens, absurditate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nonséns s. n., pl. nonsénsuri

nonséns s. n., pl. nonsénsuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NONSÉNS s. v. absurditate.

NONSENS s. absurditate, ilogism. (~ unei situații.)

Intrare: nonsens
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nonsens
  • nonsensul
  • nonsensu‑
plural
  • nonsensuri
  • nonsensurile
genitiv-dativ singular
  • nonsens
  • nonsensului
plural
  • nonsensuri
  • nonsensurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nonsens

  • 1. Ceea ce este lipsit de înțeles; vorbă, faptă fără rost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: absurditate ilogism un exemplu
    exemple
    • Tăcerea și liniștea pentru el au fost un cuvînt van, un nonsens aproape. ANGHEL, PR. 77.
      surse: DLRLC

etimologie: