NOCTAMBUL, -Ă, noctambuli, -e, s. m. și f., adj. (Med.) Somnambul. ♦ Fig. (Fam.) (Persoană) care își pierde nopțile în petreceri. – Din fr. noctambule.

noptambul, ~ă smf vz noctambul

*NOCTAMBUL, NOCTAMBULĂ (pl. -le) adj. și sm. f. 1 🩺Care umblă noaptea dormind, somnambul ¶ 2 Căruia-i place să se plimbe noaptea, să petreacă nopțile fără să doarmă [fr.].

NOCTAMBUL, -Ă, noctambuli, -e, s. m. și f. (Med.) Somnambul. ♦ Fig. (Fam.) Persoană care își pierde nopțile în petreceri. – Din fr. noctambule.

NOCTAMBUL, -Ă, noctambuli, -e, s. m. și f. Somnambul; (familiar) persoană care pierde nopțile în petreceri.

NOCTAMBUL, -Ă s.m. și f. Somnambul. ♦ (Fam.) Om care își petrece nopțile în chefuri. [< fr. noctambule, cf. lat. nox – noapte, ambulare – a merge].

NOCTAMBUL, -Ă s. m. f. somnambul. ◊ (fam.) om care își petrece nopțile în chefuri. (< fr. noctambule, lat. noctambulus)

* noctámbul, -ă adj. și s. (mlat. noctámbulus, d. nox, noctis, noapte și ambulare, a umbla). Căruĭa-ĭ place să se primble noaptea. Somnambul.

noctambulă s. f. (sil. mf. noct-), g.-d. art. noctambulei; pl. noctambule

noctambul (desp. noc-tam-/noct-am-) adj. m., s. m., pl. noctambuli; adj. f., s. f. noctambulă, pl. noctambule

!noctambul (noc-tam-/noct-am-) adj. m., s. m., pl. noctambuli; adj. f., s. f. noctambulă, pl. noctambule

NOCTAMBUL adj., s. v. somnambul.

NOCTAMBUL adj., s. (MED.) somnambul, (pop.) lunatic, (înv.) somnambulist.

NOCTAMBUL, -Ă s. m. și f. Somnambul. Cf. I. GOLESCU, C. COSTINESCU, LM, DDRF; DM, DN. ♦ Fig. (Familiar) Persoană care își pierde nopțile în petreceri. Toți noctambulii din sala de bacara întoarseră capul, să vadă cine era îndrăznețul care putea să riște atît. EFTIMIU, n. 19. – pl.: noctambuli, -e. – Și: (învechit) noptambul, -ă I. GOLESCU, C. BARCIANU , ALEXI, W. – Din fr. noctambule. – Noptambul, prin apropiere de noapte.