11 definiții pentru nizam (statut)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în Evul Mediu, în Țările Române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

nizam [At: (a. 1715) ȘIO II2, 89 / V: ne~, nis~ sn / Pl: (1-5) ~uri, (6-7) ~i / E: tc nizam] (Înv) 1 sn Ordin sau dispoziție dată de o autoritate. 2 sn Normă de lucru fixată printr-un regulament. 3 sn Statut al unei bresle, în care se arătau drepturile și îndatoririle membrilor ei. 4 sn Organizare legiferată a unei țări, a unei raiale, a unui județ, a unei instituții etc. Si: orânduială. 5 sn Armată turcească în termen. 6 sm Soldat turc în termen. 7 sm Titlu dat suveranilor din Hyderbat, în India.

NIZÁM, (I) nizamuri, s. n., (II) nizami, s. m. I. S. n. (în evul mediu, în țările române). 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament. II. S. m. Soldat turc în termen. – Din tc. nizam.

NIZÁM, (1) nizami, s. m., (2) nizamuri, s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Soldat din armata turcească. Am înțeles... că-i căsăpesc încă nizamii acolo, în redută. SADOVEANU, P. S. 136. Închid de veci nizamii gura, Iar noi îi dăm pe rîpi de-a dura. COȘBUC, P. II 42. În amîndouă forturile de la Rahova pot fi ca la vreo 2000 de nizami. ODOBESCU, S. III 591. 2. Oștire turcească regulată.

nizám și nezám n., pl. urĭ (turc. ar. nizam). Vechĭ. Ordin, ordonanță. Lege, regulament. Organizare, constituire. (V. pitac 2). Armată activă în Turcia (nizam). S.m. Soldat din această armată (V. redif, bașbuzuc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nizám2 (statut de breaslă) s. n., pl. nizámuri

nizám (normă, orînduială, armată turcească) s. n., pl. nizámuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

nizám (nizámuri), s. n.1. Ordin, organizație. – 2. Armată regulată turcă. – 3. Soldat turc din armată. Tc. (arab.) nizam (Șeineanu, III, 89). Sec. XVIII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

nizám2, nizámuri, s.n. (înv.) 1. (în evul mediu, în Țările Române) denumire dată statului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia. 2. normă de lucru fixată printr-un regulament. 3. ordin sau dispoziție dată de o autoritate. 4. organizarea legiferată a unei țări, raiale, județ, instituții; orânduială. 5. armată turcească în termen, soldat turc.

Intrare: nizam (statut)
nizam2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nizam
  • nizamul
  • nizamu‑
plural
  • nizamuri
  • nizamurile
genitiv-dativ singular
  • nizam
  • nizamului
plural
  • nizamuri
  • nizamurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nizam (statut) în Evul Mediu Țările Române

  • 1. Denumire dată statutului unei bresle în care se specificau drepturile și îndatoririle membrilor acesteia.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Normă de lucru fixată printr-un regulament.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Oștire turcească regulată.
    surse: DLRLC

etimologie: