NIZAM, (1) nizami, s. m., (2) nizamuri, s. n. 1. (Învechit și arhaizant) Soldat din armata turcească. Am înțeles... că-i căsăpesc încă nizamii acolo, în redută. SADOVEANU, P. S. 136. Închid de veci nizamii gura, Iar noi îi dăm pe rîpi de-a dura. COȘBUC, P. II 42. În amîndouă forturile de la Rahova pot fi ca la vreo 2000 de nizami. ODOBESCU, S. III 591. 2. Oștire turcească regulată.