14 definiții pentru nevroglie
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEVROGLIE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni, cu rol de susținere mecanică, de nutriție, de apărare și de înlăturare a celulelor nervoase moarte. – Din fr. névroglie.
nevroglie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr névroglie] Țesut conjunctiv situat între neuroni. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEVROGLIE s. f. Țesut conjunctiv situat între neuroni. – Din fr. névroglie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
NEVROGLIE s.f. (Biol.) Țesut conjunctiv situat între neuroni. [Gen. -iei, var. neuroglie s.f. / < fr. névroglie, cf. gr. neuron – nerv, glia – clei].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEVROGLIE s. f. țesut conjunctiv de susținere a sistemului nervos central. (< fr. névroglie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neuroglie sf vz nevroglie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEUROGLIE s.f. v. nevroglie.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nevroglie (țesut) (desp. ne-vro-gli-) s. f., art. nevroglia, g.-d. nevroglii, art. nevrogliei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nevroglie (ne-vro-gli-) s. f., art. nevroglia, g.-d. nevroglii, art. nevrogliei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nevroglie s. f. (sil. -vro-gli-), art. nevroglia, g.-d. nevroglii, art. nevrogliei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEVROGLIE s. (ANAT.) glie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEVROGLIE s. (ANAT.) glie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
NEURO- (NEVRO-) „nerv, țesut nervos, nervură, nervație”. ◊ gr. neuron „nerv” > fr. neuro- și nevro-, it. nevro-, germ. neuro-, engl. id. > rom. neuro- și nevro-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu biologia sistemului nervos; ~biotaxie (v. bio-, v. -taxie), s. f., 1. Teorie care dă o explicație biologică modului de dezvoltare, migrare și așezare a neuronilor. 2. Acumulare treptată, în filogeneză, de neuroni cu aceeași funcțiune, în același loc din sistemul nervos central. 3. Mod de constituire a centrilor nervoși; ~blast (v. -blast), s. n., celulă nervoasă embrionară; ~cel (v. -cel1), s. n., ansamblu de cavități și ventricule în sistemul nervos central primitiv; ~chirurgie (v. chir/o-, v. -urgie), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu intervențiile pe sistemul nervos; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nervoasă; ~crinie (v. -crinie), s. f., 1. Vărsare a unei secreții interne într-un țesut sau organ nervos. 2. Proprietate secretorie pe care o au unele celule nervoase; ~doc (v. -doc1), s. n., parte a nervului care stă într-un canal osos; ~endocrin (v. endo-, v. -crin), adj., care aparține sistemelor nervos și endocrin; ~endocrinologie (v. endo-, v. crino-2, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre sistemul nervos și cel endocrin; ~fil (v. -fil1), adj., (despre toxine) care se fixează în mod electiv pe sistemul nervos; ~filaxie (v. -filaxie), s. f., acțiune de protejare a sistemului nervos; ~fiziolog (v. fizio-, v. -log), s. m. și f., specialist în neurofiziologie; ~fiziologie (v. fizio-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul fenomenelor normale ale diferitelor forme de activitate nervoasă; ~fonie (v. -fonie1), s. f., emitere a unor țipete determinate de un spasm al mușchilor respiratori; ~gen (v. -gen1), adj., de origine nervoasă; ~glie (nevroglie) (v. -glie), s. f., țesut conjunctiv care intră în structura sistemului nervos; ~lemă (v. -lemă1), s. f., neurilemă*; ~leptic (v. -leptic), adj., s. n., (medicament) cu acțiune sedativă, nu și narcotică; sin. neuroplegic; ~limfă (v. -limfă), s. f., lichid cefalorahidian; ~liză (v. -liză), s. f., proces de descompunere a sistemului nervos; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în neurologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul sistemului nervos; ~mer (v. -mer), s. n., segment embrionar al creierului sau al măduvei spinării; ~mielopatie (v. mielo-, v. -patie), s. f., boală a măduvei spinării; ~oftalmologie (v. oftalmo-, v. -logie1), s. f., studiu al tulburărilor oftalmologice datorate leziunilor nervoase; ~patie (nevropatie) (v. -patie), s. f., tulburare a funcțiilor sistemului nervos central; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în neuropatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor sistemului nervos; ~pil (v. -pil2), s. n., rețea de fibre subțiri amielinice, care străbate întregul sistem nervos central; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă care umple interstițiile dintre fibrele celulelor nervoase; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de înlocuire a unor părți ale nervilor periferici cu ajutorul unor omogrefe prelevate din măduva spinării; ~plegic (v. -plegic), adj., s. n., neuroleptic*; ~plegie (v. -plegie), s. f., diminuare sau dispariție a tonusului sistemului nervos; ~por (v. -por), s. m., deschidere terminală a tubului neural embrionar; ~praxie (v. -praxie), s. f., dependența mișcărilor corpului de buna funcționare a sistemului nervos; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor nervoase; ~psihiatru (v. psih/o-, v. -iatru), s. m., specialist în neuropsihiatrie; ~psiholog (v. psiho-, v. -log), s. m. și f., specialist în neuropsihologie; ~psihologie (v. psiho-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fenomenele psihice în corelație cu sistemul nervos central; ~ptere (nevroptere) (v. -pter), s. n. pl., ordin de insecte cu metamorfoză completă, cu aripile membranoase străbătute de numeroase rețele de nervi; ~pteris (v. -pteris), s. m., plantă fosilă caracteristică pentru carbonifer și permian, cu frunze mari și cu foliole fixate într-un singur punct; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație chirurgicală de suturare a unui nerv; ~tom (v. -tom), s. n., instrument medical utilizat în neurotomie; ~tomie (nevrotomie) (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a unui nerv periferic; ~tonic (v. -tonic), adj., s. n., (medicament) care fortifică sistemul nervos; ~traumatologie (v. traumato-, v. -logie1), s. f., studiu al leziunilor traumatice ale sistemului nervos; ~trop (v. -trop), adj., s. m., (virus, toxină, germen) cu afinitate pentru țesutul nervos; ~zom (v. -zom), s. m., mitocondrie a celulelor nervoase.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
NEVROGLÍE (< fr.; {s} nevro- + gr. glia „clei”) s. f. (HIST.) Țesut de tip conjunctiv care intră în constituția sistemului nervos și ale cărui celule, intercalate printre neuroni, au rol de susținere mecanică, de nutriție, de izolare și de apărare a acestora, precum și de înlăturare a celulelor nervoase moarte; glie2.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ne-vro-gli-e
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nevrogliesubstantiv feminin
- 1. Țesut conjunctiv situat între neuroni, cu rol de susținere mecanică, de nutriție, de apărare și de înlăturare a celulelor nervoase moarte. DEX '09 DNsinonime: glie
etimologie:
- névroglie DEX '09 DEX '98 DN