nevestică sf [At: PANN, P. V. II, 123/27 / V: (reg) ~văs~ / Pl: ~ici / E: nevastă + -ică] 1-2 (Șhp) Nevastă (3) (tânără) Si: nevăstucă (1-2), nevăstuică (1-2), nevăstuie (1-2), nevăstuță (1-2), nevestea (1-2), nevestioară (3-4). 3-4 (Șhp) Nevastă (5) (dragă) Si: (pop) nevăstucă (3-4), nevăstuică (3-4), nevăstuie (3-4), nevăstuță (3-4), nevestea (3-4), nevestioară (3-4). 5 (Bot; reg) Narcisă (Narcissus).

NEVESTICĂ sf. dim. NEVASTĂ.

NEVESTICĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă. 1. v. nevastă (1). (Cu pronunțare regională) Bună sara, nevăstică. Nu ți-i bărbatul acasă? SBIERA, P. 200. 2. v. nevastă (2). N-ai milă de durerea mea! Nu-ți pasă! – Da! Ca de nimica! Ba-mi pasă mult, că eu n-aș vrea Să-mi fie șchioapă nevestica! COȘBUC, P. I 182. Își luă de nevestică p-o fată care-l voi. PANN, P. V. II 123. Nevestica că-și gătea, Măiculița că-și lua Și cu ele Se ducea. TEODORESCU, P. P. 573.

nevestícă f., pl. ele. Alintătură îld. nevastă.

nevăstică sf vz nevestică

nevestică (fam.) s. f., art. nevesticii; pl. nevestici

nevestică (fam.) s. f., art. nevesticii; pl. nevestici

nevestică s. f., g.-d. art. nevesticii; pl. nevestici

NEVESTICĂ s. soțioară, (înv. și reg.) muierușcă, (Maram.) soțucă.

NEVESTICĂ s. v. narcisă.

NEVESTICĂ s. soțioară, (înv. și reg.) muierușcă, (Maram.) soțucă.

nevestică s. v. NARCISĂ.

NEVESTICĂ s. f. I. Diminutiv al lui nevastă. 1. cf. nevastă (2). Feată mare n-oi iubi, Ci-oi iubi o nevestea, S-o am de ibovnicea. teodorescu, p. p. 315. Dragostea de nevestică, Ca o poamă pîrguită. id. ib. 338. Alelei, tu, nevestică, Nevestică, mîndrulică, Cum creștinii ai urît Și păgîn ai îndrăgit? jarnîk-bîrseanu, d. 488. Aice au aflat o femeie care ședea la foc: „Bună sara, nevăstică”, îi zise el. sbiera, p. 200. Cît oi fi și-oi mai iubi, Nevestea n-oi mai iubi. MAT. FOLK. 856. 2. cf. nevastă (3). Își luă de nevestică p-o fată care-l voi. pann, p. v. ii, 123/27. Taica ție să ți-o ia, Să o ai de nevestea, Iară eu de nororea. f (1871), 326. Eu n-aș vrea să-mi fie șchioapă nevestica! coșbuc, b. 202. Nevestica Că-și gătea, Măiculița că-și lua. teodorescu, p. p. 573, cf. 617. Nevesteaua mea, Ian tu să te scoli, Mîne pînă-n zori, Cu ceața-n spinare, Cu roua-n picioare. corcea, b. 34. Fratele cel mai mic ar fi împărățit mult și bine fără sfîrșii în fericiri și veselie împreună cu nevestica sa. popescu, b. iii, 72. II. (Regional) 1. (în forma nevestea) Nevăstuică (II 1) (Mustela nivalis) (Petrova-Vișeu de Sus), alr i 1 173/348. 2. (Bot.) Narcisă (Narcissus). Cf. morariu, PL. 463, cv 1950, nr. 11 – 12, 40, alr sn iii h 640/260. – pl.: nevestele. – Și: (regional) nevestea, nevăstică s. f. – Nevastă + suf. -ică. – Nevestea: cu schimbare de suf.