NEVESTICĂ, nevestici, s. f. Diminutiv al lui nevastă. 1. v. nevastă (1). (Cu pronunțare regională) Bună sara, nevăstică. Nu ți-i bărbatul acasă? SBIERA, P. 200. 2. v. nevastă (2). N-ai milă de durerea mea! Nu-ți pasă! – Da! Ca de nimica! Ba-mi pasă mult, că eu n-aș vrea Să-mi fie șchioapă nevestica! COȘBUC, P. I 182. Își luă de nevestică p-o fată care-l voi. PANN, P. V. II 123. Nevestica că-și gătea, Măiculița că-și lua Și cu ele Se ducea. TEODORESCU, P. P. 573.