14 definiții pentru neutral


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neutral, ~ă a [At: MAIOR, T. 276/10 / P: ne-u~ / V: (îvr) nău~ / Pl: ~i, ~e / E: lat neutralis, it neutrale, fr neutral, ger neutral] 1 (Înv) Neutru (11). 2 (Grm; înv) Care este specific substantivelor de genul neutru (2). 3 (Rar; d. sensul cuvintelor) Care este indiferent de genul feminin sau masculin indicat de forma cuvântului Si: neutru (7). 4 (Rar; d. sensul cuvintelor) Care se poate referi la obiecte de orice gen Si: neutru (8). 5 (Chm; rar) Neutru (9).

NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. 1. (Rar) Neutru (1). 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen. 3. (Chim.; rar) Neutru (4). [Pr.: ne-u-] – Din lat. neutralis, it. neutrale.

NEUTRÁL, -Ă, neutrali, -e, adj. (Ieșit din uz) Neutru (1). Pozițiune neutrală... confirmată printr-un act diplomatic. ODOBESCU, S. III 379.

NEUTRÁL, -Ă adj. (Rar) Neutru. [Cf. fr. neutral, engl. neutral].

NEUTRÁL, -Ă adj. neutru. (< lat. neutralis, it. neutrale, fr. neutral)

neutral care se ține de o parte în timp de răsboiu.

* neutrál, -ă adj. (lat. neutralis). Neutru, care nu se amestecă pintre alțiĭ care-s rivalĭ: a rămînea neutral, Elveția e un stat neutral. Subst. Supus unuĭ stat neutral. Adv. Din punct de vedere neutral: a vorbi neutral.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!neutrál (ne-u-tral) adj. m., pl. neutráli; f. neutrálă, pl. neutrále

neutrál adj. m. (sil. -tral), pl. neutráli; f. sg. neutrálă, pl. neutrále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEUTRÁL, -Ă adj. (cf. fr. neutral, engl. neutral): în sintagmele dativ neutral, sens neutral, valoare neutrală și vocală neutrală (v.).

Intrare: neutral
neutral adjectiv
  • silabație: ne-u-tral
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neutral
  • neutralul
  • neutralu‑
  • neutra
  • neutrala
plural
  • neutrali
  • neutralii
  • neutrale
  • neutralele
genitiv-dativ singular
  • neutral
  • neutralului
  • neutrale
  • neutralei
plural
  • neutrali
  • neutralilor
  • neutrale
  • neutralelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neutral

  • 1. rar Neutru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: neutru un exemplu
    exemple
    • Pozițiune neutrală... confirmată printr-un act diplomatic. ODOBESCU, S. III 379.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre sensul cuvintelor) Care este indiferent față de genul (feminin sau masculin) indicat de forma cuvântului; care se poate referi la obiecte de orice gen.
    surse: DEX '09
  • surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: neutru

etimologie: