12 definiții pentru nesimțit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nesimțit1 sn [At: DLR / Pl: (rar) ~uri / E: ne- + simțit1] (Rar) Absență a oricărui simț.

nesimțit2, ~ă [At: VARLAAM, C. 429 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + simțit2] 1 a (Înv) Nesimțitor (3). 2 a (Reg) Idiot din naștere. 3-4 smf, a (Om) lipsit de sensibilitate Si: nesimțitor (9-10). 5-6 smf, a (Om) lipsit de bun-simț, de delicatețe, de cuviință, de bună creștere Si: nesimțitor (11-12), (îdt) nesimțibil. 7 a (D. fapte, manifestări ale oamenilor) Care denotă lipsă de delicatețe, de bună creștere. 8 smf Termen pentru a apostrofa pe cineva. 9-10 a, av (Într-un mod) care nu este perceptibil simțurilor. 11 a Care trece neobservat Si: insesizabil, imperceptibil. 12 av Încetul cu încetul. 13 av Fără zgomot. 14 av Pe furiș Si: tiptil. 15-16 a, av (În mod) inconștient. 17 av În mod intuitiv. 18 (Îlav) Pe ~e Încetul cu încetul. 19 (Îal) Fără a putea fi perceput Si: tiptil.

NESIMȚÍT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot, tiptil; pe furiș. – Pref. ne- + simțit.

NESIMȚÍT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe. ♦ Care denotă, trădează nesimțire (2). 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil. ♦ (Adverbial) Fără a putea fi perceput; încetul cu încetul; fără zgomot. tiptil; pe furiș. – Ne- + simțit.

NESIMȚÍT2, -Ă, nesimțiți, -te, adj. Lipsit de bun-simț, care nu știe să se poarte, care stingherește pe alții prin necuviința sa ori prin aspectul său neîngrijit, murdar.

NESIMȚÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la simțit): Pe ~te a) fără să fie simțit; pe neobservate; b) treptat. /ne- + simțit

nesimțit a. și adv. fără a simți.

nesimțít, -ă adj. Care nu se simte, nu se observă. Pe nesimțite, fără să se simtă: boala vine pe nesimțite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nesimțít adj. m., pl. nesimțíți; f. nesimțítă, pl. nesimțíte

nesimțít adj. m., pl. nesimțíți; f. sg. nesimțítă, pl. nesimțíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESIMȚÍT adj. 1. v. imperceptibil. 2. nesimțitor. (Om ~.)

NESIMȚIT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neauzit, neperceptibil, nesesizabil, (fig.) imponderabil. (Un zgomot ~.) 2. nesimțitor. (Om ~.)

Intrare: nesimțit
nesimțit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesimțit
  • nesimțitul
  • nesimțitu‑
  • nesimți
  • nesimțita
plural
  • nesimțiți
  • nesimțiții
  • nesimțite
  • nesimțitele
genitiv-dativ singular
  • nesimțit
  • nesimțitului
  • nesimțite
  • nesimțitei
plural
  • nesimțiți
  • nesimțiților
  • nesimțite
  • nesimțitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nesimțit

  • 1. Care este lipsit de bun-simț, de bună creștere, de cuviință, de delicatețe.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: nesimțitor
    • 1.1. Care denotă, trădează nesimțire.
      surse: DEX '09
  • 2. Care nu este simțit, perceput; care scapă simțurilor sau trece neobservat.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Prefix ne- + simțit.
    surse: DEX '09