NESĂNĂTOS, -OASĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Pref. ne- + sănătos.

nesănătos, ~oasă a [At: CORESI, EV. 427 / V: (reg) năs~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ne- + sănătos] 1 (Asr) Bolnav. 2 (Reg; d. oameni) Bolnăvicios. 3 Care trădează o stare maladivă. 4 Care trădează o stare anormală. 5 Care dăunează sănătății. 6 (Spc; d. locuințe, încăperi etc.) Insalubru. 7 (Fig; iuz) Care denotă o orientare greșită. 8 (Iuz; îlav) Cu origine ~oasă Se spunea, în regimul comunist, despre cineva a cărui familie a aparținut burgheziei.

NESĂNĂTOS, -OASĂ, nesănătoși, -oase, adj. 1. Care dăunează sănătății, vătămător; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. 2. Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. 3. Fig. Care denotă o orientare greșită. – Ne- + sănătos.

nesănătos a. care nu e sănătos.

nesănătós, -oásă adj. Insalubru, vătămător sănătățiĭ: climă nesănătoasă. Fig. Vătămător sufletuluĭ.

năsănătos, ~oasă a vz nesănătos

nesănătos adj. m., pl. nesănătoși; f. nesănătoasă, pl. nesănătoase

nesănătos adj. m., pl. nesănătoși; f. nesănătoasă, pl. nesănătoase

nesănătos adj. m., pl. nesănătoși; f. sg. nesănătoasă, pl. nesănătoase

NESĂNĂTOS adj. 1. v. bolnav. 2. v. patologic. 3. v. insalubru.

NESĂNĂTOS adj. 1. bolnav, suferind, (rar) morbos, (înv. și pop.) războlit, (înv. și reg.) neputincios, pătimaș, rău, (Transilv. și Ban.) beteag, (Transilv.) marod, (înv.) lînced, malad, mișel, pătimitor. (Om ~.) 2. anormal, bolnăvicios, morbid, patologic. (Înclinații ~.) 3. insalubru. (Locuință ~.)

Nesănătos ≠ sănătos

NESĂNĂTOS, -OASĂ adj. Negativ al lui sănătos. 1. (Astăzi rar) Bolnav, suferind. Stricatul nesănătos avîndu-și trupul. coresi, ev. 427. Această gazetă mai înștiințează că prințul Miloș era oarece nesănătos, din pricina răcelii. ar (1834), 112¹/15. ♦ (Substantivat) Derept aceaia-s în voi mulți neputincioși și nesănătoși. coresi, ev. 245. ♦ (Regional; despre oameni) Bolnăvicios (Secășeni-Oravița). alr ii/i h 105/29. ♦ Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. Cuvintele acelea dovedeau o închipuire de sine nesănătoasă. d. zamfirescu, a. 89. 2. Care dăunează sănătății; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. Insulă... nesănătoasă din pricina mlaștinilor de prin pregiur. ar (1839), 52¹/4. Recunoaștem că o locuință e umedă și nesănătoasă... cind încălțămintele se acopăr de mucegai în dulapuri. f (1903), 163. Odaia în care locuia Eminescu era nesănătoasă și din această pricină băiatul căpătă o boală de urechi. călinescu, e. 78. Munca în salină era grea și nesănătoasă. camil petrescu, o. ii, 26. 3. fig. Care denotă o orientare greșită. Exista în practica unor întreprinderi tendința nesănătoasă de a subaprecia această îndatorire, de a depăși consumul de metal admis. LUPTA DE CLASA 1962, nr. 1, 15. – pl.: nesănătoși, -oase. – Și: (regional) năsănătos, -oasă adj. alr ii/i h 105/29. – pref. ne- + sănătos.