NESĂNĂTOS, -OASĂ adj. Negativ al lui sănătos. 1. (Astăzi rar) Bolnav, suferind. Stricatul nesănătos avîndu-și trupul. coresi, ev. 427. Această gazetă mai înștiințează că prințul Miloș era oarece nesănătos, din pricina răcelii. ar (1834), 112¹/15. ♦ (Substantivat) Derept aceaia-s în voi mulți neputincioși și nesănătoși. coresi, ev. 245. ♦ (Regional; despre oameni) Bolnăvicios (Secășeni-Oravița). alr ii/i h 105/29. ♦ Care arată, trădează o stare maladivă, anormală. Cuvintele acelea dovedeau o închipuire de sine nesănătoasă. d. zamfirescu, a. 89. 2. Care dăunează sănătății; spec. (despre locuințe, încăperi etc.) insalubru. Insulă... nesănătoasă din pricina mlaștinilor de prin pregiur. ar (1839), 52¹/4. Recunoaștem că o locuință e umedă și nesănătoasă... cind încălțămintele se acopăr de mucegai în dulapuri. f (1903), 163. Odaia în care locuia Eminescu era nesănătoasă și din această pricină băiatul căpătă o boală de urechi. călinescu, e. 78. Munca în salină era grea și nesănătoasă. camil petrescu, o. ii, 26. 3. fig. Care denotă o orientare greșită. Exista în practica unor întreprinderi tendința nesănătoasă de a subaprecia această îndatorire, de a depăși consumul de metal admis. LUPTA DE CLASA 1962, nr. 1, 15. – pl.: nesănătoși, -oase. – Și: (regional) năsănătos, -oasă adj. alr ii/i h 105/29. – pref. ne- + sănătos.