10 definiții pentru neregulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; abatere, incorectitudine. – Pref. ne- + regulă.

neregulă sf [At: PAS, Z. I, 112 / Pl: ~li / E: ne- + regulă] (Mpl) 1 Încălcare a legii Si: contravenție, (înv) neorânduială (5). 2 (Spc) Incorectitudine în administrarea unei gestiuni. 3 (Pgn) Dezordine.

NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, de rânduială; dezordine. 2. (De obicei la pl.) Lipsă de exactitate, nerespectare a regulilor; încălcare a legii; spec. incorectitudine în administrarea unei gestiuni. – Ne- + regulă.

NERÉGULĂ, nereguli, s. f. 1. Lipsă de regulă, dezordine, neorînduială. Neregulă în cameră. 2. Lipsă de exactitate, nerespectarea regulilor, neconformitate cu situația reală în scriptele unei gestiuni (provenită din neglijență sau din necinste). Nereguli în registre.

NERÉGULĂ ~i f. (negativ de la regulă) mai ales la pl. Încălcare a legii. /ne- + regulă

neregulă f. 1. neorânduială; 2. fig. dezordine morală.

nerégulă f., pl. e. Neorînduĭală, dezordine, lipsă de regulă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nerégulă s. f., g.-d. art. nerégulii; pl. neréguli

nerégulă s. f., g.-d. art. nerégulii; pl. neréguli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERÉGULĂ s. 1. v. dezordine. 2. abatere, incorectitudine. (S-au comis unele ~i.)

Intrare: neregulă
neregulă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neregulă
  • neregula
plural
  • nereguli
  • neregulile
genitiv-dativ singular
  • nereguli
  • neregulii
plural
  • nereguli
  • neregulilor
vocativ singular
plural

neregulă

etimologie:

  • Prefix ne- + regulă.
    surse: DEX '09