7 definiții pentru nerecunoscător (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Pref. ne- + recunoscător.

nerecunoscător, ~oare smf, a [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + recunoscător] 1-2 (Om) lipsit de recunoștință Si: ingrat, (înv) nemulțumitor (4), nedulce (2).

NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Ne- + recunoscător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. nerecunoscătoáre

nerecunoscătór adj. m., s. m., pl. nerecunoscătóri; f. sg. și pl. nerecunoscătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NERECUNOSCĂTÓR adj., s. v. ingrat.

NERECUNOSCĂTOR adj., s. ingrat, (înv.) nedulce, nemulțumitor. (Om ~.)

Intrare: nerecunoscător (s.m.)
nerecunoscător2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nerecunoscător
  • nerecunoscătorul
  • nerecunoscătoru‑
plural
  • nerecunoscători
  • nerecunoscătorii
genitiv-dativ singular
  • nerecunoscător
  • nerecunoscătorului
plural
  • nerecunoscători
  • nerecunoscătorilor
vocativ singular
  • nerecunoscătorule
plural
  • nerecunoscătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nerecunoscător, -oare nerecunoscătoare

etimologie:

  • Prefix ne- + recunoscător.
    surse: DEX '09