6 definiții pentru neoromantic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

NEOROMÁNTIC, -Ă, neoromantici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoromantismului. 2. Adj. Care ține de neoromantism, caracteristic, propriu neoromantismului, care se referă la neoromantism. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantique.

neoromantic, ~ă [At: DEX / P: ne-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr néo-romantique] 1-2 smf, a (Adept) al neoromantismului. 3 a Care se referă la neoromantism. 4 a Care este propriu neoromantismului.

NEOROMÁNTIC, -Ă adj. Referitor la neoromantism. // s.m. și f. Adept al neoromantismului. [Cf. fr. néo-romantique].

NEOROMÁNTIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neoromantismului. (< fr. néo-romantique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neoromántic (ne-o-) adj. m., s. m., pl. neoromántici; adj. f., s. f. neoromántică, pl. neoromántice

neoromántic s. m., adj. m. (sil. ne-o-) romantic

Intrare: neoromantic (s.m.)
  • silabație: ne-o- info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neoromantic
  • neoromanticul
  • neoromanticu‑
plural
  • neoromantici
  • neoromanticii
genitiv-dativ singular
  • neoromantic
  • neoromanticului
plural
  • neoromantici
  • neoromanticilor
vocativ singular
  • neoromanticule
plural
  • neoromanticilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neoromantic, -ă (persoană) neoromantică

  • 1. Adept al neoromantismului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: