NEORGANIC, -Ă adj. Negativ al lui organic; (Biol.) anorganic. Coprinde... unele neorganice trupuri. episcupescu, a. 27/6. Țărna ce acopere toată fața pămîntului este o legătură mijlocitoare între viața organică și neorganică. ar (1830), 3²/16. Au fost cunoscută deschilinirea între trupurile vii sau organice și între cele moarte sau neorganice. antrop. 277/4, cf. J. cihac, i. n. 3/19, caiet, 65^r/6, negulici. Toate obiectele naturale se împart în organice și neorganice. stamati, m. 2/2, cf. 21/20. Plantele ocupă în natură o pozițiune tranzitivă... între domeniul animalelor și domeniul neorganic (mineralelor). barasch, m. ii, 224/5. Istoria naturală... își întinde domeniul ei deopotrivă și în lumea neorganică și în cea organică. rom. Lit. 332²/21, cf. MARIN, f. 2/7, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., LTR². – pl.: neorganici, -ce. – pref. ne- + organic (după fr. anorganique, inorganique, germ. anorganisch).