14 definiții pentru neoplasm

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEOPLASM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme.

NEOPLASM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme.

neoplasm sn [At: ENC. ROM. / P: ne-o~ / V: (înv) sf / Pl: ~e / E: fr néoplasme] (Med) 1 Țesut morbid rezultat în urma procesului de neoplazie. 2 (Spc) Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală. 3 (Pgn) Cancer. corectat(ă)

NEOPLASM, neoplasme, s. n. (Med.) Cancer; p. ext. tumoare. Termenul de neoplasm este sinonim cu cel de tumoare și se aplică la orice formațiune cutanată proeminentă circumscrisă, neinflamatorie. NICOLAU-MAISLER, D. V. 441.

NEOPLASM s.n. Tumoare malignă; cancer. [< fr. néoplasme, cf. gr. neos – nou, plasma – formație].

NEOPLASM s. n. cancer (1). (< fr. néoplasme)

NEOPLASM ~e n. Țesut nou patologic; tumoare malignă; cancer. [Sil. ne-o-] /<fr. néoplasme

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

neoplasm (desp. ne-o-plasm) s. n., pl. neoplasme; abr. (fam.) neo

neoplasm (ne-o-plasm) s. n., pl. neoplasme

neoplasm s. n. (sil. ne-o-plasm), pl. neoplasme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEOPLASM s. (MED.) cancer, tumoare malignă, (rar) neoplazie, (pop.) rac, (Transilv.) șui, (înv.) schir.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEO- „nou, recent, tînăr, imatur”. ◊ gr. neos „nou” > fr. néo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. neo-.~antrop (v. -antrop), s. m., denumire dală omului fosil asemănător celui de tip actual; ~artroză (v. -artroză), s. f., 1. Articulație nou creată între două extremități osoase. 2. Articulație nou creată prin artroplastie într-o anchiloză osoasă; ~biogeneză (v. bio-, v. -geneză), s. f., ipoteză conform căreia viața a apărut de mai multe ori pe globul pămîntesc; ~centromer (v. centro-, v. -mer), s. n., regiune cromozomială care îndeplinește, parțial, funcțiile centromerului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de formație recentă; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., apariție a neocitelor în sînge; ~cotil (v. -cotil), s. n., cavitate cotiloidiană în luxația congenitală a șoldului; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază ecosistemele recente; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă neofilie; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate excesivă pentru tot ceea ce este nou; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropocore încetățenite pe alte continente și în timpuri mai recente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de tot ceea ce este nou; ~gen (v. -gen1), s. n., a doua perioadă a erei neozoice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formație recentă de țesuturi; ~glicogeneză (v. glico-, v. -geneză), s. f., formare de glucoză din proteine sau lipide; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește sprijinindu-se pe punctul fix; sin. spirala lui Arhimede; ~litic (v. -litic1), adj., s. n., 1. adj., Care aparține neoliticului. 2. s. n., Epoca pietrei lustruite; ~log (v. -log), s. m., persoană care folosește frecvent termeni recent împrumutați; ~logie (v. -logie1), s. f., introducere, folosire a neologismelor; ~morf (v. -morf), adj., cu înfățișare nouă sau cu caractere noi; ~morfie (v. -morfie), s. f., apariție la hibrizii din prima generație a unor caractere noi, deosebite de cele ale părinților; ~morfogen (v. morfo-, v. -gen1), adj., (despre factori) care produce neomorfoze; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., 1. s. f., Regenerare a țesuturilor sau organelor distruse. 2. Regenerare a unui organ într-o formă nouă și neobișnuită; ~pitec (v. -pitec), s. m., specie de maimuță de la începutul erei terțiare; ~plasm (v. -plasm), s. n., țesut de neoformație, rezultat din proliferarea patologică a celulelor; ~plazie (v. -plazie), s. f., proces patologic de formare a unui țesut nou, printr-o înmulțire excesivă a celulelor; ~tenie (v. -tenie), s. f., (la unele animale) fenomen de persistență a caracterelor larvare în starea de adult; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar botanic care înlocuiește tipul pierdut sau distrus, colectat de pe locul clasic; ~zoic (v. -zoic), s. n., ultima eră geologică, care se continuă de la sfîrșitul mezozoicului pînă astăzi, cuprinzînd perioadele paleogenă, neogenă și cuaternară; sin. cainozoic, cenozoic; ~zom (v. -zom), s. m., precursor al ribozomului.

Intrare: neoplasm
  • silabație: ne-o-plasm info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neoplasm
  • neoplasmul
  • neoplasmu‑
plural
  • neoplasme
  • neoplasmele
genitiv-dativ singular
  • neoplasm
  • neoplasmului
plural
  • neoplasme
  • neoplasmelor
vocativ singular
plural
neoplasmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

neoplasm, neoplasmesubstantiv neutru

  • 1. Țesut morbid rezultat în urma procesului de neoplazie. MDA2
    sinonime: tumoare
    • format_quote Termenul de neoplasm este sinonim cu cel de tumoare și se aplică la orice formațiune cutanată proeminentă circumscrisă, neinflamatorie. NICOLAU-MAISLER, D. V. 441. DLRLC
  • 2. impropriu Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.