9 definiții pentru neolog
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEOLOG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.
NEOLOG, neologi, s. m. (Rar) Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie; neologist. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néologue.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
neolog sm [At: NEGULICI / P: ne-o~ / Pl: ~ogi / E: fr néologue] (Înv) Adept al introducerii și al folosirii neologismelor (2) Si: (înv) neologist.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEOLOG s.m. Neologist. [< fr. néologue].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEOLOG s. m. neologist. (< fr. néologue)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
neolog (rar) (desp. ne-o-) s. m., pl. neologi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
neolog (rar) (ne-o-) s. m., pl. neologi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
neolog s. m. (sil. ne-o-), pl. neologi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
NEOLOG s. m. (< fr. néologue): v. neologist.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
NEO- „nou, recent, tînăr, imatur”. ◊ gr. neos „nou” > fr. néo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. neo-. □ ~antrop (v. -antrop), s. m., denumire dală omului fosil asemănător celui de tip actual; ~artroză (v. -artroză), s. f., 1. Articulație nou creată între două extremități osoase. 2. Articulație nou creată prin artroplastie într-o anchiloză osoasă; ~biogeneză (v. bio-, v. -geneză), s. f., ipoteză conform căreia viața a apărut de mai multe ori pe globul pămîntesc; ~centromer (v. centro-, v. -mer), s. n., regiune cromozomială care îndeplinește, parțial, funcțiile centromerului; ~cit (v. -cit), s. n., celulă de formație recentă; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., apariție a neocitelor în sînge; ~cotil (v. -cotil), s. n., cavitate cotiloidiană în luxația congenitală a șoldului; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază ecosistemele recente; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă neofilie; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate excesivă pentru tot ceea ce este nou; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropocore încetățenite pe alte continente și în timpuri mai recente; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de tot ceea ce este nou; ~gen (v. -gen1), s. n., a doua perioadă a erei neozoice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formație recentă de țesuturi; ~glicogeneză (v. glico-, v. -geneză), s. f., formare de glucoză din proteine sau lipide; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană obținută dintr-o curbă dată, cu ajutorul unui punct fix și al unei secante care se rotește sprijinindu-se pe punctul fix; sin. spirala lui Arhimede; ~litic (v. -litic1), adj., s. n., 1. adj., Care aparține neoliticului. 2. s. n., Epoca pietrei lustruite; ~log (v. -log), s. m., persoană care folosește frecvent termeni recent împrumutați; ~logie (v. -logie1), s. f., introducere, folosire a neologismelor; ~morf (v. -morf), adj., cu înfățișare nouă sau cu caractere noi; ~morfie (v. -morfie), s. f., apariție la hibrizii din prima generație a unor caractere noi, deosebite de cele ale părinților; ~morfogen (v. morfo-, v. -gen1), adj., (despre factori) care produce neomorfoze; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., 1. s. f., Regenerare a țesuturilor sau organelor distruse. 2. Regenerare a unui organ într-o formă nouă și neobișnuită; ~pitec (v. -pitec), s. m., specie de maimuță de la începutul erei terțiare; ~plasm (v. -plasm), s. n., țesut de neoformație, rezultat din proliferarea patologică a celulelor; ~plazie (v. -plazie), s. f., proces patologic de formare a unui țesut nou, printr-o înmulțire excesivă a celulelor; ~tenie (v. -tenie), s. f., (la unele animale) fenomen de persistență a caracterelor larvare în starea de adult; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar botanic care înlocuiește tipul pierdut sau distrus, colectat de pe locul clasic; ~zoic (v. -zoic), s. n., ultima eră geologică, care se continuă de la sfîrșitul mezozoicului pînă astăzi, cuprinzînd perioadele paleogenă, neogenă și cuaternară; sin. cainozoic, cenozoic; ~zom (v. -zom), s. m., precursor al ribozomului.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: ne-o-log
substantiv masculin (M14) fem. cf. NEOLOGIST Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
neolog, neologisubstantiv masculin
- 1. Adept al introducerii și folosirii neologismelor în limba proprie. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: neologist
etimologie:
- néologue DEX '09 DEX '98 DN