17 definiții pentru nemulțumire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Pref. ne- + mulțumire.

nemulțumire sf [At: VARLAAM, C. 22 / V: (îvp) ~țămire / Pl: ~ri / E: nemulțumi] 1 (Înv) Lipsă de recunoștință Si: ingratitudine. 2 Stare a celui nemulțumit (1) Si: insatisfacție, mâhnire, supărare, (fam) parapon, (îvr) paraponiseală, (înv) neodihnă (4), neodihnire (3). 3 Contrarietate. 4 Necaz.

NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit; supărare, mâhnire; insatisfacție, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulțămíre s. f.] – Ne- + mulțumire.

NEMULȚUMÍRE, nemulțumiri, s. f. Faptul de a fi nemulțumit, starea celui nemulțumit; supărare, mîhnire. Era om de treizeci și ceva de ani, dar părea mai bătrîn din pricina nemulțumirii neîncetate care-l întuneca. DUMITRIU, P. F. 64. Caracterul acestei literaturi [dintre 1880 și 1900] este nemulțumirea. Nemulțumirea provocată de situația scriitorului în societate și (sau ori) de mizeriile celor mulți. IBRĂILEANU, S. 89. Nemulțumirea boierilor crescu și mai mult și pierderea domnului se hotărî. BĂLCESCU, O. I 142. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. Peste o zi, o nemulțumire intimă intervenise. CARAGIALE, O. III 232. – Variantă: nemulțămíre (SADOVEANU, O. V 422) s. f.

NEMULȚUMÍRE ~i f. Stare a celui nemulțumit; necaz, neplăcere. /ne- + mulțumire

NEMULȚĂMÍRE s. f. v. nemulțumire.

NEMULȚĂMÍRE s. f. v. nemulțumire.

NEMULȚĂMÍRE s. f. v. nemulțumire.

nemulțămíre f. Lipsă de mulțămire. În vest -mulțu-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nemulțumire s. f., g.-d. art. nemulțumirii; pl. nemulțumiri

nemulțumire s. f., g.-d. art. nemulțumirii; pl. nemulțumiri

nemulțumíre s. f., g.-d. art. nemulțumírii; pl. nemulțumíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEMULȚUMÍRE s. v. ingratitudine, nerecunoștință.

NEMULȚUMÍRE s. 1. neplăcere, supărare, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă?) 2. v. insatisfacție. 3. v. necaz.

NEMULȚUMIRE s. 1. neplăcere, supărare, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg.) scîrbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă?) 2. insatisfacție, nesatisfacție. (Un sentiment de ~.) 3. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (înv. și pop.) poznă, răutate, (pop.) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (înv. și reg.) nacafa, nagodă, (reg.) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Mold.) bacală, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. și Bucov.) bedă, (Mold.) chichion, (Olt. și Ban.) cotoarbă, (Olt., Ban. și Transilv.) dabilă, (înv.) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Ce ~ a căzut pe el!)

nemulțumire s. v. INGRATITUDINE. NERECUNOȘTINȚĂ.

Nemulțumire ≠ mulțumire, satisfacție

Intrare: nemulțumire
nemulțumire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemulțumire
  • nemulțumirea
plural
  • nemulțumiri
  • nemulțumirile
genitiv-dativ singular
  • nemulțumiri
  • nemulțumirii
plural
  • nemulțumiri
  • nemulțumirilor
vocativ singular
plural
nemulțămire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nemulțămire
  • nemulțămirea
plural
  • nemulțămiri
  • nemulțămirile
genitiv-dativ singular
  • nemulțămiri
  • nemulțămirii
plural
  • nemulțămiri
  • nemulțămirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nemulțumire, nemulțumirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi nemulțumit; stare a celui nemulțumit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era om de treizeci și ceva de ani, dar părea mai bătrîn din pricina nemulțumirii neîncetate care-l întuneca. DUMITRIU, P. F. 64. DLRLC
    • format_quote Caracterul acestei literaturi [dintre 1880 și 1900] este nemulțumirea. Nemulțumirea provocată de situația scriitorului în societate și (sau ori) de mizeriile celor mulți. IBRĂILEANU, S. 89. DLRLC
    • format_quote Nemulțumirea boierilor crescu și mai mult și pierderea domnului se hotărî. BĂLCESCU, O. I 142. DLRLC
    • 1.1. Neajuns, necaz, neplăcere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Peste o zi, o nemulțumire intimă intervenise. CARAGIALE, O. III 232. DLRLC
etimologie:
  • Prefix ne- + mulțumire. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.