11 definiții pentru neisprăvit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are nicio situație, niciun rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Pref. ne- + isprăvit.

neisprăvit, ~ă [At: CORESI, EV. 6 / Pl: ~iți, ~e / E: ne- + isprăvit] 1-2 a Neterminat (1-2). 3 a Care nu are capăt sau sfârșit. 4-5 smf, a (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost. 6-7 smf, a (Om) incapabil.

NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu are nici o situație, nici un rost, care este fără căpătâi, de nimic; (om) incapabil. – Ne- + isprăvit.

NEISPRĂVÍT, -Ă, neisprăviți, -te, adj. 1. Care nu este isprăvit, care este lăsat neterminat. Se smunci de jos și strînse brusc mîna lui Radu Comșa. Făcu un gest neisprăvit de îmbrățișare. C. PETRESCU, Î. II 19. N-a mai avut mijloace să-și procure material și a fost silit să-și lase capodopera neisprăvităfără brațe. CARAGIALE, O. VII 433. Aspru, rece sună cîntul cel etern, neisprăvit. EMINESCU, O. I 158. ♦ Care nu se termină niciodată, care n-are capăt sau sfîrșit; infinit. 2. (Despre oameni) Lipsit de calități, de pregătire; incapabil. (Substantivat) Ce se poate face cu un neisprăvit? SADOVEANU, A. L. 170.

neisprăvit a. 1. care nu s’a terminat incă; 2. care nu se mai isprăvește: cântul cel etern neisprăvit EM.

neisprăvít, -ă adj. Care nu s’a isprăvit. Fig. Incomplet, căruĭa-ĭ lipsește ceva în educațiune orĭ în învățătură: om neisprăvit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!neisprăvít adj. m., s. m., pl. neisprăvíți; adj. f., s. f. neisprăvítă, pl. neisprăvíte

neisprăvít adj. m., pl. neisprăvíți; f. sg. neispăvítă, pl. neisprăvíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEISPRĂVÍT adj., s. 1. adj. v. neterminat. 2. adj., s. v. incapabil.

NEISPRĂVIT adj., s. 1. adj. neterminat. (O treabă ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil nechemat, necompetent, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.)

Intrare: neisprăvit (adj.)
neisprăvit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neisprăvit
  • neisprăvitul
  • neisprăvitu‑
  • neisprăvi
  • neisprăvita
plural
  • neisprăviți
  • neisprăviții
  • neisprăvite
  • neisprăvitele
genitiv-dativ singular
  • neisprăvit
  • neisprăvitului
  • neisprăvite
  • neisprăvitei
plural
  • neisprăviți
  • neisprăviților
  • neisprăvite
  • neisprăvitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neisprăvit (adj.)

  • 1. Care este lăsat neterminat, care nu are capăt sau sfârșit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: infinit (adj.) neterminat antonime: isprăvit (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se smunci de jos și strînse brusc mîna lui Radu Comșa. Făcu un gest neisprăvit de îmbrățișare. C. PETRESCU, Î. II 19.
      surse: DLRLC
    • N-a mai avut mijloace să-și procure material și a fost silit să-și lase capodopera neisprăvită – fără brațe. CARAGIALE, O. VII 433.
      surse: DLRLC
    • Aspru, rece sună cîntul cel etern, neisprăvit. EMINESCU, O. I 158.
      surse: DLRLC
  • 2. Care nu are nicio situație, niciun rost, care este fără căpătâi, de nimic.
    surse: DEX '09 sinonime: incapabil

etimologie:

  • Prefix ne- + isprăvit.
    surse: DEX '09