15 definiții pentru negură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

negură sf [At: PSALT. HUR. 124r/7 / Pl: ~ri, (îvp) ~re / E: ml nebula] 1 (Lpl) Ceață deasă, care apare îndeosebi dimineața și seara și care reduce mult vizibilitatea Si: (pop) negureală (1), negureață (1). 2 (Pgn) Masă densă și mobilă de particule solide. 3 Întunecime mare Si: beznă, obscuritate, (rar) negureală (2). 4 (Rar; fig) Haos. 5 (Fig; udp „de”) Cantitate mare, imensă de ființe sau de lucruri Si: mulțime, (reg) negurime.

NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste.Lat. nebula.

NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea; negureală. ♦ Întuneric, beznă; obscuritate. 2. Fig. (Rar) Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri. O negură de lăcuste.Lat. nebula.

NÉGURĂ, neguri, s. f. 1. (La pl. cu valoare de sg.) Ceață groasă, care reduce mult vizibilitatea. Dimineața, înainte de șase, într-o negură de ger de nu se vedea la doi pași, Ilinca încuie poarta curții. AGÎRBICEANU, S. P. 40. Și neguri cresc Din negre văi, Plutind pe munți. IOSIF, PATR. 66. Nu e însă negură, cerul e senin. SLAVICI, N. I 59. Și din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna. EMINESCU, O. I 148. ◊ Fig. Ochii lui se-ntorceau plini de neguri spre chipul distinsei sale soții. VORNIC, P. 62. 2. Fig. Beznă, întuneric. Clipe scurte, icoane, totuși îmi rupeau negura minții ca niște lumini pîlpîitoare. SADOVEANU, O. I 350. ◊ (De obicei determinat prin «timp» sau «vreme», arată depărtarea în trecut) După anii duși în neguri nu te mai uita cu jale, Dă-i pe veci uitării. VLAHUȚĂ, O. A. I 34. Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului. ODOBESCU, S. III 78. O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. I 129. 3. Fig. (Rar) Mulțime mare, număr nesfîrșit. Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. – Pl. și: negure (ANGHEL, PR. 24).

NÉGURĂ ~i f. 1) Ceață deasă care se formează dimineața, reducând vizibilitatea. 2) fig. Cantitate mare (de ființe sau lucruri); mulțime nenumărată. /<lat. nebula

negură f. 1. ceață groasă; 2. fig. întuneric: din negură de vremi EM. [Lat. NEBULA].

négură f., pl. ĭ (lat. nébula, negură, rudă cu nubes, nour, și nimbus, nimb, și cu scr. nabhas, nour, vgr. nephos, nour, nephéle, negură, germ. nebel, negură; it. nébbia, sard. neula, pv. nieula, sp. niebla, pg. nevoa. Cp. cu neg, fagure). Grămădire de abur des și rece care împedecă vederea, ceĭa ce nu e alta de cît un nour la suprafața pămîntului. Fig. Negura timpurilor, timpurĭ depărtate, noaptea timpurilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri

négură s. f., g.-d. art. négurii; pl. néguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NÉGURĂ s. 1. v. ceață. 2. v. beznă.

NÉGURĂ s. v. inexistență, neant, neființă, nimic.

NEGURĂ s. 1. (MET.) ceață, pîclă, (pop.) negureală, negureață, (reg.) buracă, (prin Transilv.) buștină, (prin Mold.) mocirlă, (înv.) mîglă. (S-a lăsat ~.) 2. beznă, întunecare, întunecime, întuneric, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureală, (Transilv.) șutic, (înv.) întunec, întunericime, (fig.) negru, noapte. (Era o ~ de nepătruns.)

negură s. v. INEXISTENȚĂ. NEANT. NEFIINȚĂ. NIMIC.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

négură (néguri), s. f. – Ceață. – Mr. negură. Lat. nĕbŭla (Pușcariu 1168; Candrea-Dens., 1222; REW 5865), cf. it. nebbia, prov. neula, sp. niebla, port. nevoa, alb. negulj. Pentru schimbul bg, cf. nivitninguit (cu infix nazal) sau naevusneg, rubusrug. Explicația plecînd de la lat. *nigrula (Candrea, Éléments, 5) nu e probabilă. – Der. (î)negura, vb. (a se încețoșa, a se întuneca; a se încrunta); negureală, s. f. (ceață); neguros, adj. (cețos, întunecos).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

négură, neguri, s.f. – Ceață (ALRRM, 1973: 665). – Lat. nebula „ceață, nor, fum” (Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DA ZDRASVUET SOLNȚE, DA SKROETSEA TMA! (ДА ЗДΡАВСТВЧEТ СОЛНЦE, ДА CКPOETCЯ TЪMA) (rus.) trăiască soarele, împrăștie negurile! – Pușkin, „Vahkiceskaia pesnea” – Lumina rațiunii împrăștie întunericul ignoranței.

Intrare: negură
negură1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negură
  • negura
plural
  • neguri
  • negurile
genitiv-dativ singular
  • neguri
  • negurii
plural
  • neguri
  • negurilor
vocativ singular
plural
negură2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • negură
  • negura
plural
  • negure
  • negurele
genitiv-dativ singular
  • negure
  • negurei
plural
  • negure
  • negurelor
vocativ singular
plural

negură

  • 1. Ceață densă care se formează îndeosebi dimineața și seara, reducând mult vizibilitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ceață negureală diminutive: neguriță 5 exemple
    exemple
    • Dimineața, înainte de șase, într-o negură de ger de nu se vedea la doi pași, Ilinca încuie poarta curții. AGÎRBICEANU, S. P. 40.
      surse: DLRLC
    • Și neguri cresc Din negre văi, Plutind pe munți. IOSIF, PATR. 66.
      surse: DLRLC
    • Nu e însă negură, cerul e senin. SLAVICI, N. I 59.
      surse: DLRLC
    • Și din neguri, dintre codri, tremurînd s-arată luna. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • figurat Ochii lui se-ntorceau plini de neguri spre chipul distinsei sale soții. VORNIC, P. 62.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Clipe scurte, icoane, totuși îmi rupeau negura minții ca niște lumini pîlpîitoare. SADOVEANU, O. I 350.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. De obicei determinat prin «timp» sau «vreme», arată depărtarea în trecut.
        surse: DLRLC 3 exemple
        exemple
        • După anii duși în neguri nu te mai uita cu jale, Dă-i pe veci uitării. VLAHUȚĂ, O. A. I 34.
          surse: DLRLC
        • Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului. ODOBESCU, S. III 78.
          surse: DLRLC
        • O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi. EMINESCU, O. I 129.
          surse: DLRLC
  • 2. figurat rar Mulțime, cantitate, număr mare, imens de ființe sau de lucruri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • O negură de lăcuste.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140.
      surse: DLRLC

etimologie: