nefrit¹ sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr néphrite, ger Nephrit] Rocă metamorfică, compactă, de culoare verzuie, folosită ca piatră semiprețioasă.

NEFRIT s. n. Agregat cristalin care se prezintă ca o masă compactă, tenace, verde și translucidă, folosit la confecționarea unor obiecte de ornament sau a unor podoabe.

NEFRIT s.n. Silicat de calciu și magneziu, compact, de culoare verde, întrebuințat la confecționarea unor obiecte de ornament. [< fr. néphrite, cf. germ. Nephrit].

NEFRIT s. n. silicat natural de magneziu, calciu și fier, compact, verzui, piatră semiprețioasă. (< fr. néphrite)

NEFRIT n. Mineral de culoare verde, folosit ca piatră semiprețioasă. /<fr. néphrite, germ. Nephrit

nefrit (piatră semiprețioasă) (desp. ne-frit) s. n.

nefrit (piatră semiprețioasă) (ne-frit) s. n.

nefrit s. n. (sil. -frit)

NEFRÍT (< fr.; germ. {i}) s. n. Agregat compact de amfiboli metamorfici (actinot sau tremolit), de culoare verde utilizat în vechime la fabricarea unor unelte, iar astăzi a unor obiecte de ornamentație. Este o piatră semiprețioasă. Sin. jad.

NEFRIT s. (MIN.) jad.

NEFRIT s. (MIN.) jad.

NEFRIT¹ s. n. v. nefrită.

NEFRIT² subst. Rocă metamorfică, compactă, de culoare verzuie, folosită ca piatră semiprețioasă. Cf. LTR², DER. – Din fr. néphrite, germ. Nephrit.