16 definiții pentru nefericire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.

nefericire sf [At: ȘINCAI, HR. I, 206/17 / V: (reg) năf~ / Pl: ~ri / E: ne- + fericire] 1 Lipsă de fericire. 2 Stare a celui nefericit Si: nemângâiere (3), nenoroc (3), nenorocire (7). 3 Suferință morală. 4 Împrejurare, întâmplare etc. care aduce cuiva suferință, necaz. 5 (Îlav) Din ~ Din păcate.

NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.

NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea celui nefericit; nenorocire. Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate.

NEFERICIRE ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva. ◊ Din ~ din nenorocire; din păcate. /ne- + fericire

nefericire f. 1. stare demnă de compătimire; 2. soartă, întâmplare rea.

nefericíre f. Nenorocire, situațiune saŭ întîmplare nefericită.

năfericire sf vz nefericire

FERICIRE sf. 1 Stare de mulțumire sufletească deplină: iaca ~a visată de mai ’nainte, cum s’a împlinit CRG. 2 Întîmplare norocoasă: a fost o ~ pentru mine că am scăpat de alcool contr. NEFERICIRE [ferici].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri

nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri

nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NEFERICIRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)

NEFERICIRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)

Nefericire ≠ fericire, noroc

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

NEFERICIRE. Subst. Nefericire, nenorocire, necaz. Dezamăgire, decepție, deziluzie, deznădejde, desperare. Tristețe, întristare, jale, durere (fig.), îndurerare, amar, amărîre (rar), amărăciune, suferință, suferire (înv.), necaz, supărare, dezolare, mîhnire, zdrobire (fig.). Nefericit, nenorocit. Adj. Nefericit, neferice (înv.), nenorocit. Dezamăgit, decepționat, deziluzionat, deznădăjduit, desperat. Trist, întristat, abătut, zdrobit (fig.), dărîmat (fig.), neconsolat, nemîngîiat, îndurerat, amar (fig.), amărît, mîhnit, necăjit, supărat, dezolat. Vb. A fi nefericit, a fi nenorocit, a fi necăjit. A neferici (rar), a aduce (cuiva) nefericire, a nenoroci, a amărî, a necăji, a năpăstui. A deznădăjdui, a despera. A se întrista, a se amărî (fig.), a se îndurera, a se mîhni. A-i fi (cuiva) viața amară, a fi vai și amar de viața cuiva, a fi vai de capul cuiva. A se nenoroci, a-și distruge viața. Adv. Din nefericire, din nenorocire, din păcate. V. dezastru, durere, necaz, neplăcere, supărare, tristețe.

Intrare: nefericire
nefericire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nefericire
  • nefericirea
plural
  • nefericiri
  • nefericirile
genitiv-dativ singular
  • nefericiri
  • nefericirii
plural
  • nefericiri
  • nefericirilor
vocativ singular
plural
năfericire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

nefericire, nefericirisubstantiv feminin

  • 1. Starea, situația celui nefericit; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. DLRLC
    • format_quote Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. DLRLC
    • format_quote De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62. DLRLC
etimologie:
  • ne- + fericire. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.