16 definiții pentru nefericire
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Pref. ne- + fericire.
nefericire sf [At: ȘINCAI, HR. I, 206/17 / V: (reg) năf~ / Pl: ~ri / E: ne- + fericire] 1 Lipsă de fericire. 2 Stare a celui nefericit Si: nemângâiere (3), nenoroc (3), nenorocire (7). 3 Suferință morală. 4 Împrejurare, întâmplare etc. care aduce cuiva suferință, necaz. 5 (Îlav) Din ~ Din păcate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea, situația celui nefericit; nenorocire; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate. – Ne- + fericire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
NEFERICIRE, nefericiri, s. f. Starea celui nefericit; nenorocire. Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Loc. adv. Din nefericire = din nenorocire, din păcate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEFERICIRE ~i f. 1) Stare a celui nefericit. 2) Întâmplare care aduce suferința, necaz cuiva. ◊ Din ~ din nenorocire; din păcate. /ne- + fericire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
nefericire f. 1. stare demnă de compătimire; 2. soartă, întâmplare rea.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nefericíre f. Nenorocire, situațiune saŭ întîmplare nefericită.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
năfericire sf vz nefericire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERICIRE sf. 1 Stare de mulțumire sufletească deplină: iaca ~a visată de mai ’nainte, cum s’a împlinit CRG. ¶ 2 Întîmplare norocoasă: a fost o ~ pentru mine că am scăpat de alcool ¶ ¶ contr. NEFERICIRE [ferici].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nefericire s. f., g.-d. art. nefericirii; pl. nefericiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEFERICIRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEFERICIRE s. nenoroc, nenorocire, (înv.) meserătate, mișelătate. (~ vieții lui.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Nefericire ≠ fericire, noroc
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
NEFERICIRE. Subst. Nefericire, nenorocire, necaz. Dezamăgire, decepție, deziluzie, deznădejde, desperare. Tristețe, întristare, jale, durere (fig.), îndurerare, amar, amărîre (rar), amărăciune, suferință, suferire (înv.), necaz, supărare, dezolare, mîhnire, zdrobire (fig.). Nefericit, nenorocit. Adj. Nefericit, neferice (înv.), nenorocit. Dezamăgit, decepționat, deziluzionat, deznădăjduit, desperat. Trist, întristat, abătut, zdrobit (fig.), dărîmat (fig.), neconsolat, nemîngîiat, îndurerat, amar (fig.), amărît, mîhnit, necăjit, supărat, dezolat. Vb. A fi nefericit, a fi nenorocit, a fi necăjit. A neferici (rar), a aduce (cuiva) nefericire, a nenoroci, a amărî, a necăji, a năpăstui. A deznădăjdui, a despera. A se întrista, a se amărî (fig.), a se îndurera, a se mîhni. A-i fi (cuiva) viața amară, a fi vai și amar de viața cuiva, a fi vai de capul cuiva. A se nenoroci, a-și distruge viața. Adv. Din nefericire, din nenorocire, din păcate. V. dezastru, durere, necaz, neplăcere, supărare, tristețe.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nefericire, nefericirisubstantiv feminin
- 1. Starea, situația celui nefericit; întâmplare, împrejurare care aduce cuiva suferință, necaz, nenorocire. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: nenorocire antonime: fericire noroc
- Cîteva clipe i-am făcut să uite propriile lor nefericiri și să se înduioșeze de ale altora. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. DLRLC
- Îmi rămăsese adînc săpată în memorie suvenirea nefericirii și mizeriei lor. CARAGIALE, O. III 145. DLRLC
- De cînd te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat. NEGRUZZI, S. I 62. DLRLC
- Din nefericire = din nenorocire, din păcate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- ne- + fericire. DEX '09