11 definiții pentru nechibzuință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NECHIBZUÍNȚĂ, (2) nechibzuințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de cumpănire. 2. P. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Pref. ne- + chibzuință.

nechibzuință sf [At: DM / Pl: ~țe / E: ne- + chibzuință] 1 Lipsă de judecată, de cumpănire Si: nesocotință (1), prostie, nebunie. 2 (Pex) Faptă, atitudine necugetată Si: necugetare, nesocotință (2), ușurință, (îrg) nătărăie (1).

NECHIBZUÍNȚĂ, nechibzuințe, s. f. Lipsă de judecată, de cumpănire; p. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. – Ne- + chibzuință.

NECHIBZUÍNȚĂ s. f. Faptă nesocotită, nesocotință, ușurință.

NECHIBZUÍNȚĂ ~e f. (negativ de la chibzuință) Faptă nechibzuită; nesocotință. /ne- + chibzuință

nechibzuínță f., pl. e. Lipsă de chibzuință, ireflexiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nechibzuínță s. f., g.-d. art. nechibzuínței; (fapte) pl. nechibzuínțe

nechibzuínță s. f., g.-d. art. nechibzuínței; (fapte) pl. nechibzuínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECHIBZUÍNȚĂ s. v. imprudență.

NECHIBZUINȚĂ s. imprudență, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comite o ~.)

Nechibzuință ≠ chibzuință

Intrare: nechibzuință
nechibzuință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nechibzuință
  • nechibzuința
plural
  • nechibzuințe
  • nechibzuințele
genitiv-dativ singular
  • nechibzuințe
  • nechibzuinței
plural
  • nechibzuințe
  • nechibzuințelor
vocativ singular
plural

nechibzuință

etimologie:

  • Prefix ne- + chibzuință.
    surse: DEX '09